Modelul HAPA

Educaţia sănătăţii nu aduce de multe ori succesele dorite. Multe comportamente riscante s-au dovedit a fi refractare, iar intervenţiile pedagogice se lovesc de multe ori de o acceptare redusă (de ex. fumatul, alimentarea sănătoasă).

De aceea este important să descifrăm procesele cognitive care sunt situate între mesajul pedagogic al sănătăţii şi comportamentul relevant pentru sănătate. Modelul schiţat în continuare poate aduce o contribuţie la clarificarea întrebării cum din intervenţii pedagogice se formează comportamentul dorit şi în care loc de îmbinare al acestui proces este ridicat gradul de probabilitate al eşecului.

O întreagă serie de modele încearcă să explice comportamentul oamenilor, din perspectiva sănătăţii, în privinţa formării şi influenţării sale. Un model care integrează factorii multor altor modele este modelul HAPA, care a fost creat la finalul anilor 1980 de către Ralf Scharzer, în Berlin. Acesta se îmbină conceptual cu modelul salutogenezei al lui Antonovsky. În acest model se porneşte de la faze individuale, care trebuie străbătute în sensul pozitiv, pentru a putea fi preluat şi menţinut comportamentul dorit (fir prin întreruperea unui comportament dăunător şi/sau adoptarea unui comportament care să susţină sănătatea).

Aceste faze sunt reprezentate în imaginea de mai jos. O expunere mai detaliată a acestei teme puteţi găsi aici.

Modelul HAPA Într-o fază de motivare percepţia riscurilor, aşteptările rezultatelor acţiunilor şi aşteptările eficacităţii proprii influenţează formarea unei intenţii (stabilirea unui obiectiv). Prin percepţia riscului se face referire la aprecierea subiectivă a unei persoane din perspectiva nivelului de gravitate a îmbolnăvirilor şi a propriei vulnerabilităţi. Dacă un anumit risc este perceput în mod subiectiv ca ameninţare, se cântăresc în opoziţie aşteptări pozitive şi negative ale rezultatelor acţiunilor (la ce trebuie să renunţ, Ce primesc în schimb?). Dacă se va ajunge în continuare la formarea unei intenţii, trebuie cumpănite aşteptările unor consecvenţe pozitive şi trebuie să existe un grad ridicat de probabilitate al propriei eficacităţi. Aşteptările unei eficacităţi proprii ilustrează convingeri subiective asupra posibilităţii de a executa comportamente proprii pe baza propriei competenţe şi anume mai ales în situaţii care conţin elemente noi, imprevizibile sau pline de stres (exemplu: reuşesc să insist pentru utilizarea unui prezervativ chiar şi împotriva opunerii partenerului meu). Aşteptărilor de eficacitate proprie li se atribuie o importanţă ridicată nu numai în faza motivaţională a modelului, acestea decid şi în faza voliţiei dacă o schimbare de comportament poate fi menţinută şi în faţa opunerii. Încheierea fazei motivaţionale creează intenţia unei schimbări de comportament ( de ex. nu va mai avea loc nici o relaţie sexuală neprotejată). Faza voliţiei începe, aici este vorba de planificare, iniţiere şi păstrarea comportamentului sănătos, precum şi de refacerea după eventualele reacţii adverse/recidive. Faza voliţiei este împărţită la rândul ei în trei faze: faza anterioară acţiunii (planificare şi iniţiativă), faza acţiunii (executarea acţiunii şi menţinerea ei) şi faza posterioară acţiunii ( refacerea sau „disengagement” după eşec).

Datorită faptului că aşteptărilor de proprie eficacitate li se atribuie un rol deosebit de important în cadrul adoptării şi menţinerii unui comportament relevant pentru sănătate, sunt schiţate aici condiţiile de formare şi de influenţare în special prin intermediul profesorilor sau prin alţi multiplicatori.

Convingerile propriei eficacităţi sunt clădite în decursul vieţii prin intermediul informaţiilor provenite din patru surse diferit: (1.) informaţii datorate succeselor propriilor acţiuni, (2.) informaţii provenite din experienţe datorate comparaţiei sociale cu alţii, (3.) informaţii obţinute prin confirmări verbale convingătoare ale altora, importanţi, (4.) informaţii datorate unor stări psihologice şi afective.

Aceste informaţii referitoare la eficacitatea proprie sunt integrate continuu. Aici sunt reprezentate într-un tabel exemple de posibilităţi pentru încurajarea aşteptărilor de eficacitate proprie în cadrul diverselor domenii.