Construcţia pielii

Pielea noastră este destul de complex struncturată. Putem diferenția cu ușurință unele structuri ale pielii, trebuie doar să ne uităm atent; altele pot fi observate doar la microscop.

Cine îşi priveşte odată pielea, va constata că se pot diferenţia şi cu ochiul liber diferite structuri ale pielii. Această aşa numită structură macroscopică exterioară a pielii, este mult mai evidenţiată de exemplu la mâini sau la picioare. Palmele şi călcâiele sunt acoperite de o piele funcţională neacoperită de păr. Restul corpului este acoperit de aşa numita piele de câmp. Acolo creşte păr. Aceste diferenţe s-a constatat că sunt ereditare (transmise genetic).

Analizată la microscop, se pot vedea şi recunoaşte şi alte straturi ale pielii. Această fină structură “internă“ este denumită structură microscopică. Structura fină a pielii este formată din trei straturi care se pot recunoaşte doar la microscop. În fiecare strat se găsesc structuri celulare tipice, care au funcţii corespunzătoare.

Privită din exterior spre interior, pielea este formată din următoarele straturi:

  1. Epiderma (Epidermis),
  2. Derma (Corium),
  3. Hipoderma (Subcutis).

Fiecare strat de piele în parte are o structură proprie. Din piele se constituie din multe alte diferite componente. În aceste componente se numără de exemplu vasele sangvine, părul, rădăcinile acestuia şi diferite glande precum glanda sebacee sau glanda sudoripară.

Mai multe informaţii se află aici: Epiderma, Derma, Hipoderma.

Epidermă (Epidermis)

Stratul superior de piele se numeşte epidermă sau epidermis. Acesta reprezintă cea mai exterioară graniţă faţă de lumea de afară. În funcţie de regiunea corpului, ea este de grosimi diferite. Astfel poate să alterneze între 0,03 mm şi 4 mm. Şi vârsta, sexul şi obişnuinţele au o influenţă asupra grosimii epidermei. Cine aleargă spre exemplu adesea desculţ, are la picioare o piele mult mai groasă.

Epiderma se formează din Cheratocite. Cheratocitele sunt celule cornoase, care produc cheratina. Cheratina este cea care respinge apa şi cea care conferă pielii rezistenţă. Epiderma nu are vase sanguine, nervi sau glande. În partea de jos a epidermei se află melanocitele.

Acestea sunt celule care produc pigmentul pielii, melanina. Melanina este cea care dă culoare pielii noastre şi se îngrijeşte ca razele soarelui să nu ne ardă pilea, deci protejează pilea. Astfel razele UV sunt ţinute la distanţă, şi nu ajung la celelalte straturi ale pielii. În cazul în care ne expunem prea mult razelor solare, toate celulele epidermei pot fi atacate, şi pe parcurs pot deveni chiar maligne.

Derma (Corium)
Derma este un strat elastic al pielii, datorită faptului că este compusă din legături lejere ale ţesutului. Şi ea poate avea diferite grosimi în funcţie de zona corpului. Spre exemplu pleoapa poate avea o grosime a dermei de 0,3 mm, pe când în palmă şi la călcâie poate ajunge până la 2,4 mm.

Derma este străbătută de vase sanguine foarte fine, capilarele, care hrănesc atât epiderma cât şi derma. Capilarele sunt şi cele care se ocupă cu reglarea temperaturii (răcirea şi încălzirea) corpului.

La căldură acestea se depărtează şi astfel predau căldura. Când este frig ele se apropie. Astfel se îngrijesc ca acea căldură pe care o produce corpul să rămână în cea mai mare parte în corp.

În plus, în dermă se află rădăcina părului, glandele sudoripare, mirositoare si sebacee. Glandele sebacee sunt în general legate fiecare cu câte un fir de păr. Doar în ceea ce priveşte pielea ochilor, a pleoapelor, a buzelor, etc. glandele sebacee apar fără a fi dependente de firele de păr.

Palmele şi călcâiele nu au glande sebacee. Glandele sebacee produc sebumul care împiedică uscarea pielii şi care oferă pielii flexibilitate. În dermă se află de asemenea şi receptorii de durere şi receptorii simţului palpabil

Hipodermul (Subcutis)

Hipodermul este alcătuit din ţesuturi de legătură uşoare, în care sunt depozitate mici perniţe de grăsime. Funcţia lor este aceea de a izola corpul termic.
Acest strat este străbătut de mlădiţele fibrelor din dermă. Aceste fibre leagă pielea de ţesutul ce se află sub ea ca nişte benzi de fixare. În funcţie de cât de puternic s-au dezvoltat aceste benzi de fixare, se mişcă pielea pe "suportul" ei (spre exemplu pe spatele mâinii) sau poate să nu se mişte (spre exemplu sub talpă).
Acest lucru depinde de regiunea corpului de care vorbim. În funcţie de zonă, sub hipoderm se află musculatură, oase, cartilagii sau grăsime.
Înmagazinate în hipoderm se găsesc şi părţile finale ale firelor de păr şi receptorii pentru presiune şi vibraţii, aşa numitele corpuri tată - Pacini ÜBERSETZUNG FEHLT!
Hipodermul nu este la fel de gros sau de subţire pe toată suprafaţa corpului. În funcţie de cum obişnuim să ne hrănim sunt înmagazinate mai multe sau mai puţine celule de grăsime. Un ţesut al hipodermului fără celule de grăsime nu există. Acest ţesut este în acelaşi timp protector împotriva frigului, economiseşte energie şi este un tampon împotriva loviturilor.

În afară de asta tot la componentele pielii se numără şi unghiile, atât de la mâini cât şi de la picioare, dar şi părul capilar, care se numesc Componentele Pielii.

Lângă piele, aşa cum a fost ea descrisă mai sus, mai există şi o aşa numită mucoasă. Mucoasele îmbracă de fapt ceea ce este numit interior faţă de organele goale, spre exemplu intestinele sau gura. Mucoasa se întâlneşte şi la organele genitale. Astfel vaginul feminin este acoperit de o mucoasa lipsită de glande. Mucoasele, spre deosebire de pielea normală nu au nici stratificare cornoasă nici păr.