Condiţiile ca să fim sănătoşi

Ce este protecţia sănătăţii? Ce înseamnă de fapt protecţia sănătăţii? Şi în acest caz Organizaţia Mondială a emis o definiţie cunoscută:

"Protecţia sănătăţii vizează un proces prin care să facă posibil pentru toţi oamenii un grad mai mare de autodeterminare a sănătăţii proprii şi să-i împuternicească astfel cu întărirea sănătăţii proprii." (WHO 1986).

Acestei idei călăuzitoare i se subordonează şi proiectul referitor la bolile de piele şi la bolile transmisibile sexual. Toate acestea mijlocesc posibilitatea ca elevii să poată învăţa şi să se poată informa, din exemplul temelor selectate aici, cum să-şi întărească prin autodeterminare propria sănătate.

Fragment special pentru echipe: În aşa-numita Ottawa-Charta (1986) Organizaţia Mondială pentru sănătate numeşte trei strategii de acţionare şi cinci câmpuri prioritare de acţionare ale protecţiei sănătăţii.

		Cele trei tipuri de acționare, condiționând starea de sănătate, sunt descrise aici.
Printre cele trei strategii de acţionare se numără reprezentarea intereselor, respectiv avocatura pentru sănătate, împuternicirea, înlesnirea, precum şi medierea şi crearea unei structuri. 1. Reprezentarea intereselor/avocatura pentru sănătate. Printr-o intervenţie activă, prin intermediul avocaturii, vor fi influenţaţi în mod pozitiv factori dăunători şi benefici pentru sănătate (factori politici, economici, sociali, culturali, biologici, precum şi factori ai mediului şi comportamentali), şi vor fi transformaţi în factori beneficiu sănătăţii. De exemplu diferenţele sociale vor fi exploatate cu privire la stadiului de sănătate a copiilor şi a adolescenţilor.   2. Împuternicirea şi înlesnirea. Diferenţele sociale ale stării sănătăţii vor fi micşorate, aşa cum vor fi create posibilităţi şi premise pentru a-i împuternici pe toţi oamenii în vederea realizării potenţialului maxim de sănătate. Acestea cuprind atât protecţia şi înrădăcinarea într-un mediu social care să susţină oamenii, accesul la informaţii şi dezvoltarea abilităţilor practice, precum şi posibilitatea de a lua propriile hotărâri legate de sănătatea proprie. Oamenii îşi pot desfăşura potenţialul de sănătate numai atunci când pot avea o influenţă asupra factorilor care le influenţează sănătatea.   3. Medierea şi crearea de structuri. A treia strategie se referă la mediere şi structurare în sensul unei colaborări coordonate, cu participarea tuturor cabinetelor răspunzătoare, sectorului de sănătate, a celui social şi economic, în cadrul asociaţiilor neguvernamentale şi independente, a iniţiativelor, precum şi cu participarea instituţiilor locale, a industriei şi în a mijloacelor de mass-media. În continuare vor fi incluşi oameni din toate spaţiile vitale sub formă de indivizi, de familii şi de comunităţi.
		Cele cinci domenii fundamentale de acțiune, condiționând starea de sănătate, sunt descrise aici.
Cele cinci câmpuri prioritare pentru acţionare în vederea protecţiei sănătăţii au fost în cele din urmă identificate ca fiind următoarele: 1. Dezvoltarea unei politici universale de protecţie a sănătăţii Aici sunt revendicaţi toţi factorii de decizie pe plan politic (comunal, pe planul Landurilor, pe plan federal, UE).   2. Crearea unor medii de viaţă care să promoveze sănătatea Aici putem contura condiţii de promovare a sănătăţii chiar şi în cadrul propriului "Setting" (şcoală).   3. Susţinerea acţiunilor colective referitoare la sănătate Aici sunt solicitaţi toţi "actorii" într-un sistem.   4. Dezvoltarea competenţelor personale Aici putem face fiecare, ceva pentru noi, individual, şi putem ajuta, sub formă de învăţători, la dobândirea acestor competenţe de către şcolari.   5. Noua orientare a serviciilor de sănătate şi a altor servicii relevante pentru sănătate Aici sunt solicitaţi specialiştii "formali" ai sănătăţii, care participă şi la proiectul nostru.

În special al patrulea domeniu de activitate "Dezvoltarea competenţelor personale" este important pentru derivarea unei sarcini pedagogice din domeniul sănătăţii.
În Ottawa-Charta sunt expuse următoarele referitor la această temă: susţinerea sănătăţii susţine "dezvoltarea personalităţilor şi a aptitudinilor sociale prin intermediul informaţiilor, educaţiei bazate pe sănătate, precum şi prin îmbunătăţirea competenţelor sociale şi a capacităţilor practice de viaţă".