Episodul 1

Fiecăruia povestea sa de groază

Max a şlefuit întreaga zi o poveste de groază pe care doreşte să o citească celorlaţi în această seară – normal, în vechea vilă părăsită. Se crăpa deja de ziuă când s-au întâlnit. Max se lăsă să cadă într-un fotoliu înaripat prăfuit; Thelma şi Paolo aprind câteva lumânări pe care le-au adus cu ei. Vântul şuieră printre crăpăturile vechilor ziduri. Umbrele colindă camera vag iluminată.

Dintr-o dată se auzi un bubuit de tunet! Natalia tresări speriată: „Acum începe de-a binelea! În noaptea aceasta sigur nu voi putea dormi!” Natalia nu este prea încântată de poveştile de groază şi nu face un secret din asta. „Dar, dar, încă sunt şi eu aici!”, Paolo nu putea să renunţe la demonstrarea superiorităţii sale. „Nu înţelegi”, începu Natalia. Paolo îşi dăduse ochii peste cap.

Natalia se mută într-un colţ întunecat al camerei – se îndepărtă destul de mult de ceilalţi: „Atunci dă-i drumul!”, îi strigă ea lui Max şi îl privi pe Paolo aspru. El făcu o grimasă drept răspuns: „Oh, ai numai grijă în acest colţ întunecat, la mâna din perete care …” „PA-O-LO!” Thelma este palidă şi acuma pare mult mai înfricoşată decât Natalia. Paolo şopti în treacăt un „Scuze”. Împreună cu Thelma se făcu el comod pe un covor moale. Natalia mormăi ceva de genu „eu rămân aici în spate, aici mă simt mai bine” şi Max începu să povestească.

Natalia este uneori mai sperioasă şi în multe situaţii nu este cea mai curajoasă. Şi poveştile de groază – deci, ei nu i-au făcut plăcere încă din copilărie. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care azi s-a retras în colţ; adevăratul motiv este cu totul altul: o seară întunecată cu poveşti de groază înseamnă pentru ea în sfârşit ocazia de a-şi termina „opera”, lucru pentru care în tabăra de corturi gălăgioasă şi plină de viaţă nu a avut liniştea şi intimitatea necesară. Îşi apropie picioarele de corp cât de mult se poate şi îşi trage jacheta până aproape pe cap: pot să creadă ceilalţi că este îngrozită. De fapt ea nu vrea ca Thelma, Paolo şi Max să vadă ce face ea acolo.

Încet îşi deschide geanta şi scoate de acolo un borcan cu marmeladă. Conţinutul nu pare a fi deloc apetisant. Acum că are în faţa ochilor soluţia pentru problema ei, aude doar pe bucăţi ceea ce Max tocmai povesteşte.

„… noapte întunecată şi ceaţă … ei nu puteau să vadă nimic”.

În schimb, plină de speranţă, îi căzu privirea pe nămolul de un verde biliar din borcanul ei. „… ei auzeau mereu ceva foşnind, acolo trebuia să fie cineva. Nu erau totuşi singuri?”...

Natalia abia dacă îl mai auzea pe Max. Ea se uită mulţumită în lumina amurgului la ultimul snop mic de plantă erbacee pe care a mai cules-o pe drumul înspre vechea vilă – şi acum amestecul ei este perfect. Ea s-a gândit foarte serios că acest lucru o va ajuta. Este ultima posibilitate de a scăpa de aceasta.

„Acolo este cineva într-adevăr. Se aude!” Vocea lui Max este tot mai departe pentru Natalia.

Ea pisează ieburile între degete deoarece aşa se face după cum spun instrucţiunile de pe internet. Pisarea ar trebui să ajute la eliberarea aromelor şi vitaminelor. Lăsă să cadă ultima buruiană în nămolul verde şi acum amestecă totul cu o lingură pe care o luase cu ea azi după-amiază. Abia aşteaptă să încerce produsul chiar în noaptea aceasta. Acum trebuie doar să amestece mai departe pentru ca toate ingredientele să se ȋntrepătrundă bine.

"WAHAHAHAAAH!” ţipă Thelma, emoţionată de povestea lui Max atât de tare încât Natalia se înfioară din cauza sperieturii şi borcanul îi alunecă din mâini. Reuşeşte să-l prindă în ultimul moment. Închide ochii şi trimite înspre ceruri o rugăciune rapidă: A fost foarte aproape!

Cu ochii aproape închişi gândurile ei au căzut asupra conţinutului din pahar: acest lucru îmi va dărui o viaţă frumoasă. În noaptea aceasta voi alunga cea mai mare problemă din lume: în sfârşit voi păşi peste tot fără frică şi ruşine, voi vorbi cu tineri şi nu mă voi mai simţi urâtă…

„Spune: vrei să ne otrăveşti?”

Paolo s-a apropiat încet de colţul în care era ghemuită Natalia şi o privi cu scepticism şi se dezgustă la vederea conţinutului verde din recipientul pe care Natalia îl avea în mână. Groaza era acum mult prea mare: Natalia ţipă, se înfioră şi scăpă în cele din urmă borcanul din mâini.

Parcă cu încetinitorul se rostogoli de-a lungul podelei în direcţia Thelmei şi lăsă în urma sa o urmă de flegmă de-a curmezişul încăperii.

„Nu, … oh nu! Două zile de muncă …” Natalia era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Îl privi pe Paolo cu ochii sclipind de furie. „Dacă privirile ar putea ucide, acestea ar face acum parte din povestea mea de groază”, gândi Max, dar ţinuse acest lucru pentru el.

„Natalia?”, Thelma luă între timp borcanul aproape gol în mână. Îşi înmuie un deget în nămol şi îl consideră dezgustător. Thelma părea să ştie exact la ce foloseşte: „Doar nu vroiai să-ţi acoperi aici faţa cu ASTA?” Natalia privi în pământ ruşinată. Nu vroia să vorbească despre acel lucru. Nu acum, şi cu atât mai puţin în prezenţa băieţilor.

Paolo şi Max se priveau încurcaţi. Gândurile Nataliei s-au învălmăşit: Să tacă pur şi simplu? Să spună ceva? Dacă ar rămâne mută, acest lucru nu va îmbunătăţi cu nimic situaţia. Cei trei ar bate-o la cap până când le-ar da o explicaţie pentru acel ciudat material verde.

Încet şi ezitant începu Natalia să vorbească: „Nu aveţi idee cum e să trăieşti cu atât de multe coşuri pe faţă! Ani la rând am încercat tot ce se poate pentru a scăpa de ei. Alaltăieri am găsit o reţetă care a fost recomandată de o doctoriţă experimentată. Aceasta trebuie să facă aceste coşuri să dispară peste noapte. Este foarte greu de preparat – cu ierburi, şi am descoperit că majoritatea dintre ele cresc abundent aici în jurul taberei noastre de corturi. M-am gândit că aceasta este ultima mea şansă. Vroiam pur şi simplu să încerc. Dar … acum e oricum totul pierdut!”

„Deci, m-am gândit, coşurile trebuie pur şi simplu doar scoase corect şi ele se vindecă până a doua zi”. Max nu poate înţelege bine tulburarea Nataliei; el abia are coşuri şi după părerea lui, cei ai Nataliei, nu sunt deosebit de izbitori. Paolo îl privi pe Max cu milă, ştie el mai bine: „Să le scoţi? Prostii! Se pune doar pastă de dinţi peste noapte şi dispar! M-a sfătuit pe mine un miner!”

Acum se amestecă şi Thelma în discuţie: „Ba nu, ce nonsens. Mai bine nu ai face asta. Sau poate ar fi mai indicată o vizită la medic?”. Natalia se săturase. După primele sfaturi nu mai ascultă. Ea le cunoaşte pe toate, a încercat multe, dar nimic nu a ajutat. Trebuie să se obişnuiască cu gândul că va avea acnee pentru totdeauna?

„ÎNCETAŢI!” Cu un strigăt Natalia puse capăt discuţiei despre acnee, care se iscase între timp între cei trei prieteni ai ei. Paolo, Max şi Thelma amuţiră şi o priviră pe Natalia în ochii ei de altfel atât de zâmbitori.

Pe drumul înspre tabăra de corturi o apucă Max de după umeri pe Natalia care era şi acum tulburată: „Ascultă, ascultă cu mare atenţie”, spune el cu o voce energică: „Ce zici dacă noi doi am scrie o poveste, o poveste comună şi anume povestea ta de groază?” „Cum: povestea mea de groază?”, întreabă Natalia îmbufnată.

Max explică: „Este foarte clar pentru mine că poveştile inventate de mine nu sunt altceva decât prezentări copilăreşti. Dar tu şi acneea ta, aceasta trebuie să fie cu adevărat groază, sau mai bine zis, ceea ce faci tu în legătură cu aceasta!”.

Nelămurirea Nataliei se adânci: „Cum să înţeleg eu acest lucru? Vrei să spui că îmi imaginez eu totul? Baţi câmpii!”. Max nu băgă în seamă: „Da, într-un anumit fel aşa e. Mie personal încă nu mi-a sărit în ochi niciodată. E limpede că văd că ai acnee dar nu e ceva groaznic, eu te văd PE TINE. Altfel decât tu însăţi: Tu vezi acneea şi îţi construieşti propria cameră de tortură.”

Ultimii metri până la locul cortului îi parcurg amândoi în tăcere. O tăcere plăcut-călduţă. Natalia se simte pentru prima dată înţeleasă, deşi scurta discuţie cu Max dezvăluie cea mai „îngrozitoare” latură a sa. în cele din urmă liniştea câmpului îi învălui pe cei doi. Era o linişte călduroasă şi plăcută. Natalya înţelesese pentru prima dată că, după scurta discuţie avută cu Max, deschisese „cele mai teribile” părţi ale conştiinţei sale.

Interactiv

Pielea ta îţi creeaza probleme? Testul ultimativ pentru acnee!

Natalya stă în faţa oglinzii; deja s-a înserat destul de mult; ea se gândeşte încă o dată la vila cea veche şi la învălmăşeala de idei, dupa care si-a descoperit „mijlocul de remediu“. Natalya isi aminteşte de vorbe tipice: cea a lui Max zice în felul urmator: „Deci, eu credeam că bubiţa (coşul) trebuie stors doar corect şi se vindecă până în următoarea zi.“; Paolo gândea: „Să fie stors? Prostii! Pui doar, peste noapte, pastă de dinţi peste el şi dispare! M-a sfătuit un miner!“; ea se gândeşte şi la Thelma, care striga printre ei: „Nici asta nu-i adevărat, e o prostie. Cel mai bine este să nu faci chiar nimic. Sau totuși să se meargă la doctor?“ Şi voi?

„Ce ştiţi voi despre acnee? Sunteţi şi voi experţi ca şi mine, deoarece aţi fost şi voi constrânşi să vă ocupaţi de asta? Sau nu aveţi nici o idee, ca și Max şi Paolo? Sau stiţi şi voi câte ceva, ca şi Thelma? Testaţi-vă singuri cunostinţele. În cele ce urmează puteţi să vă testaţi cunoştinţele, în trei etape de dificultate – şi să vă şi distraţi un pic! Încercaţi!“

Funcţionează astfel: Selectează pur şi simplu unul din cele două caractere şi înregistrează-ţi numele. Deja puteţi începe!

			Interviul se deschide într-o fereastră nouă. Puteţi deci schimba mereu de pe pagina aceasta pe interviu şi invers. Aici se merge la interviu!
			Pentru Quiz aveţi nevoie de Flash-Player. Flash-Player-ul îl puteţi descărca aici.
			Totul este clar? Nu? Atunci citiţi câteva ponturi şi informaţii. Cu acestea totul este foarte uşor. Şi indiciile și informaţiile se deschid într-o nouă fereastră, pentru ca voi să aveți mereu totul pe moment.Aici se merge la indiciile si informaţiile de la tema Acneea!

Indicii & Informaţii

Toţi cunoaştem problema: Începând cu vârsta de circa 12 ani, odată cu începerea pubertăţii, mulţi tineri dintr-o dată au pielea grasă, papule şi pustule deranjante: acneea.

Acneea este o boală de piele foarte răspândită, care apare în primul rând la tinerii între 12 şi 20 de ani, însă poate apărea şi la adulţi. Acneea este o îmbolnăvire a glandelor sebacee, care apare la tineri în urma schimbării sistemului hormonal. Mulţi tineri suferă de acnee. Cât de gravă e înbolnăvirea depinde şi de factorii ereditari.

Mai multe informaţii se află aici: Definiţie şi istorie.

Acneea poate avea efecte secundare foarte supărătoare: Poate fi dureroasă, pot apărea complexe, deoarece persoana respectivă nu se mai simte atractivă, ceea ce poate duce la complexe de inferioritate. Mulţi ar prefera să se ascundă în cameră şi să evite contactul cu lumea încojurătoare.
Acneea apare preponderent pe faţă, pe corp (decolteu şi spate) şi uneori şi pe braţe, toate regiuni care sunt greu de acoperit.

Mai multe informaţii se află aici: Mituri şi erori şi urmări.

Împotriva papulelor supărătoare însă se poate face ceva: Îngrijirea şi igiena atentă a pielii sunt foarte importante şi sunt măsuri pe care fiecare le pot lua acasă. În afară de aceasta este important a consulta dermatologul şi o cosmeticiană cu cunoştiinţe medicale. Cu cât sunteţi mai bine informaţi, cu atât mai uşor puteţi lua măsuri de precauţie.

Mai multe informaţii se află aici: Ce e de făcut

Foarte important este însă să nu vă pierdeti încrederea în sine. Personalitatea voastră este mai importantă decât aspectul.

Definiţie

Începe de multe ori la vârsta de 12 ani: Pielea devine grasă, apar coşuri, papule şi pustule. Acest fenomen se numeşte acnee. Acneea este una dintre cele mai răspândite modificări ale pielii. Practic toţi adolescenţii au acnee, însă ea poate apărea şi la adulţi.

Acneea este o îmbolnăvire a glandelor sebacee care apare în special în regiunile în care aceste glande sunt numeroase: Pe faţă, pe corp şi pe braţe.

Glandele sebacee. Glandele sebacee sunt localizate în derm şi ies la suprafaţă prin canalul folicular. Ele produc o secreţie grasă care protejează pielea. Fiecare glandă face legătura cu suprafaţa pielii printr-un canal. Portiunea externă a acestui canal este formată din celule cornoase.

Acneea poate apărea în forme diferit de grave. Acneea apare de multe ori în episoade succesive. Uneori ea este doar uşor deranjantă. La o treime dintre noi apare însă într-o formă mai gravă, puternic vizibilă şi care poate duce la formarea de leziuni.
Începe în pubertate, de regulă la vârsta de 10-12 ani şi dispare de obicei la vârsta de 18-20 de ani. În unele cazuri apare de abia la vârsta adultă (acneea inversă).

La fete coşurile apar de regulă mai devreme decât la băieţi, deoarece ele intră mai repede în pubertate. În schimb la băieţi de multe ori se manifestă sub forme mai grave.

Tipuri de acnee
Acneea produce diverse modificări ale pielii care pot fi folosite pentru determinarea tipului: Comedoane, coşuri (pustule şi papule) şi din când în când şi leziuni inflamatorii mai adânci. Mai multe...

1. Comedoanele
		Apar puncte albe şi negre (comedoane). Punctele negre nu reprezintă impurităţi ci o colorare a sebumului prin particule de melanină (pigmentul propriu al pielii). Vă puteţi închipui un comedon ca pe un dop de sticlă: Ele blochează canalul glandei sebacee.
2. Acneea inflamatorie
		Prin blocarea canalului şi prin iritare, glanda sebacee se inflamează - apare o pustulă. Datorită inflamaţiei pustula este umflată şi roşie.
3. Nodulul
		Nodulul este caracterizat de inflamarea mai în adancime a pielii şi poate duce la distrugerea ţesutului şi deci la cicatrici.

Acneea poate fi destul de deranjantă, însă există o serie de metode care permit combaterea simptomelor şi prescurtarea îmbolnăvirii. Din această cauză este util a şti cum apare acneea, cum se manifestă şi ce măsuri se pot lua împotrivă.

 

Istorie

Pielea noastră este un organ foarte sensibil. Reacţionează la căldură şi la frig, la praf şi la impurităţi, la soare, la stres, la atingere, la factori interni cum ar fi alimentaţia cât şi la modificări ale concentraţiilor hormonilor sau la apariţia unor boli.

Hormonii. Hormonii sunt substanţe biochimice care transmit informaţii de la un organ sau ţesut la altul pentru a iniţia diferite procese. Hormonii influenţează de exemplu creşterea, pulsul, starea de agitaţie şi sunt răspunzători de faptul că bărbaţilor le creşte barba iar femeilor sânii. Ei influenţează şi pielea.

În decursul anumitor faze ale vieţii, de exemplu în pubertate, în timpul sarcinii sau în timpul ciclului menstrual se modifică cantitatea şi compoziţia hormonilor.

În pubertate aceste modificări sunt accentuate, de exemplu sunt secretaţi mai mulţi hormoni sexuali masculini (androgeni), atât la băieţi cât şi la fete.

Pe lângă dezvoltarea sexuală, aceşti hormoni provoacă şi secreţia mai intensivă de sebum. În acelaşi timp în canalele glandelor sebacee creşte secreţia de hormoni care le pot înfunda pe acestea, blocând această cantitate sporită de sebum: Glanda se astupă şi se umflă.

Pe piele apar puncte albe sau negre, aşa-numitele comedoane. Culoarea neagră nu este o protecţie ci se datorează melaninei. (Komedonenakne).

 

Bacteriile. Pe suprafaţa pielii noastre trăiesc o sumedenie de bacterii necesare pentru o piele sănătoasă. Printre acestea se află şi Propionibacterium acnes, o bacterie inofensivă în exterior.

Apar însă comedoane, această bacterie se hrăneşte cu sebumul prezent în catităţi mari şi provoacă inflamaţii ale glandelor sebacee: acestea se umflă, pielea se roşeşte, doare sau te mănâncă, apare un punct alb sau gălbui - pustula (acnee inflamatorie).

Dacă glanda se inflamează mai tare, ea poate plesni şi conţinutul se răspândeşte în regiunile învecinate, apar alte pustule sau nodule: acnee nodulară.

Mituri şi erori

Despre acnee circulă anumite mituri şi păreri greşite pe care să nu le băgaţi în seamă:

În primul rând, deşi la apariţia acneei participă şi bacterii, ea nu este transmisibilă, deoarece aceste bacterii trăiesc pe pielea noastră. Pe lângă aceasta, apariţia acneei nu are de-a face cu o igienă insuficientă. Acneea nu este o boală infecţioasă şi nu se transmite prin contact direct sau prin sărut.

Igiena corporală bineînţeles este foarte importantă, însă acneea apare în urma modificărilor hormonale şi nu poate fi îndepărtată doar printr-o igienă sporită.

De multe ori se spune că de vină ar fi consumul de ciocolată, dulciuri, cola sau alte alimente. Acest lucru este fals. În caz că observaţi reacţii ale pielii la consumul anumitor alimente, consultaţi dermatologul.

Nici fanteziile sexuale sau masturbaţia nu provoacă acnee.

 

 

Ce e de făcut

Acneea dispare de la sine în cele mai multe cazuri în jurul vârstei de 20 de ani. Pâna atunci însă nu trebuie să staţi cu mâinile în sân, ci puteţi lua de la sine o serie de măsuri pentru a prescurta durata bolii. Aceste măsuri nu îmbunătăţesc doar sănătatea pielii voastre ci si starea de spirit generală!

Acneea apare de regulă în intervale de săpămâni sau luni. Acest fenomen se observă îndeosebi la fete, intensitatea fiind sporită înainte de ciclul menstrual. Însă şi la băieţi se pot observa anumite intervale.

Aceste erupţii pot fi reduse printr-o îngrijire adecvată a pielii combinată cu o terapie, însă nu pot fi evitate total. Când apar, nu vă speriaţi, n-aţi făcut nimic greşit, e pur şi simplu modul în care se manifestă boala. Cu timpul învăţaţi să recunoaşteţi semnele prevestitoare ale unei erupţii.

Ce puteţi face personal împotriva acneei?

 

Primul pas este curăţirea adecvată a pielii. Mai multe...

Curăţirea adecvată a pielii În reclame, curăţirea intensivă a pielii este adeseori prezentată ca fiind factorul cel mai important pentru prevenierea acneei, ceea ce însă nu corespunde întru totul realităţii. Însă totuşi este indicată curăţirea pielii de 1-2 ori pe zi (dar nu mai des) cu preparate sintetice. Acestea trebuie să aibă un pH de circa 5,5 pentru a nu dăuna stratului protector al pielii, astfel evitându-se o infecţie bacteriană. Pentru acnee există produse speciale ce conţin şi adaosuri antiseptice. Spălatul prea des, mai ales cu produse alcalice, de exemplu săpunuri sau loţiuni care conţin alcool, pot duce la iritări şi la apariţia a şi mai multor coşuri. Dacă pielea capată un luciu gras, poate fi ştearsă cu o batistă cosmetică. Produsele trebuie folosite în cantităţi adecvate şi ulterior îndepărtate prin spălare.werden. Indicaţii găsiţi şi pe pagina despre pielea în general: Cum să ne purtăm cu pielea.

Cum îmi îngrijesc pielea? Mai multe...

Cum îmi îngrijesc pielea? La îngrijirea pielii nu folosiţi produse care conţin grăsimi, deoarece astupă porii şi şi pot agrava acneea. Îngrijirea pielii trebuie adaptată tipului (uscat/gras). Pentru pielea uscată se recomandă produse rehidratante şi regenerante. Aici cosmeticiana sau dermatologul vă pot da indicaţii. La ora actuală există şi medicamente pe bază de creme protectoare. Indicaţii găsiţi şi pe pagina despre pielea în general: Cum să ne purtăm cu pielea.

Machiajul. Mai multe...

În general machiajul nu reprezintă o problemă. Este însă necesar să alegeţi cu grijă cremele de faţă. Dacă sunt prea grase, pot avantaja reapariţia coşurilor. Cine vrea să afle care cosmetice pot agrava accneea, pot citi aici.

Poate fi interesant să aruncaţi o privire asupra ingredientelor în cazul cosmeticelor, deoarece ele pot conţine substanţe care pot favoriza apariţia acneei, de exemplu ulei din alune de pământ, folosit în multe produse cosmetice. Producătorul trebuie să afişeze toate ingredientele pe etichetă. Dacă produsele conţin următoarele ingrediente, mai bine folosiţi altele: Butilstearat (Butyl Stearate) Cetilalcool (Cetyl Alcohol) Hexilenglicol (Hexyne Glycol) Isopropilmiristat (Isopropyl Myristate) Lanolină (Lanolin) Natrium-Laurilsulfat (Sodium Lauryl Sulfate) Polietilenglicol 300 (PEG-12) Ulei de sesam (Sesamum Indicum) Acid stearic (Stearic Acid) Sulf (Sulfur)

Consultaţi dermatologul. Mai multe...

Akne Acneea este o boală a pielii care necesită consultarea unui medic. verhindern. Dermatologul vă va prescrie un program terapeutic individual. Doar un tratament efectuat în timp util împiedică apariția leziunilor. În funcţie de tipul de acnee şi de necesităţiile pielii, dermatologul vă poate propune unul sau mai multe dintre următoarele tratamente: Felul terapiei Măsuri de tratament Terapie externă (locală) Creme şi unguente care tratează inflamaţia, anihilează bacteriile şi împiedică formarea excesivă de sebum; curăţirea în adâncime a pielii de către o cosmeticiană cu cunoştiinţe medicale; Indicaţii pentru îngrijirea şi igiena pielii Terapie internă (sistemică) Prescrierea medicamentelor antiinflamatorii, care împiedică producţia sebumului, pentru fete un anticoncepţional special. Util este deasemenea să consultaţi periodic o cosmeticiană, îndeosebi în cazuri grave. În funcţie de gravitatea bolii, acest lucru se recomandă de 1-3 ori pe cuartal. Cosmeticiana vă va curăţa pielea în mod profesional, va îndepărta comedoanele şi va trata zonele inflamate. Cosmetica medicală este o completare utilă a terapiei. Eventual costurile sunt preluate de către asigurarea de sănătate.

Evitaţi presarea sau apăsarea coşurilor. Mai multe...

Nu încercaţi să îndepărtaţi singuri coşurile! De regulă riscaţi să lezaţi pielea înconjurătoare, ceea ce poate provoca infecţii. Pe deasupra veţi reuşi să scoateţi doar o parte a sebumului, restul fiind împins în adâncime unde, la fel, poate provoca infecţii. Mai bine consultaţi medicul sau o cosmeticiană.

Tratamentul durează. De ce merită răbdarea. Mai multe...

Pentru tratarea acneei aveţi nevoie de puţină răbdare. Efectele nu se vor arăta instantaneu. Însă după câteva săptămâni veţi observa o ameliorare vizibilă. Deoarece pielea omului diferă de la inidivid la individ, dermatologul va trebui să încerce mai multe metode, ceea ce necesită ceva răbdare şi timp.

Acneea şi soarele. Mai multe...

Expunerea excesivă la razele solare este vămătoare penru piele. În doze adecvate însă soarele este benefic: Lumina soarelui are un efect antiinflamator asupra pielii şi pe un ten bronzat acneea nu este atât de vizibilă. În paginile "Pielea şi soarele" puteţi citi cum vă puteţi bucura fără riscuri de soare!

Faceţi ceva pentru starea voastră de bine. Mai multe...

Pubertatea este perioada trecerii de la stadiul de copil la cel de adult, în care se dezvoltă personalitatea. Este o perioadă a vieţii palpitantă dar şi stresantă. Îndeosebi în timpul apariţiei acneei este important să dezvoltaţi o relaţie pozitivă cu propria persoană, de exemplu prin sport şi prin hobby-uri, prin intensificarea contactelor şi prieteniilor. Foarte utile sunt şi discuţiile deschise în familie despre situaţia voastră, acestea ajutându-vă să nu vă simţiţi singuri. Şi alţi adolescenţi sunt în situaţia voastră, ei vă vor înţelege. Cine se simte foarte deprimat, poate discuta cu o persoană în care are încredere sau cu un psiholog, care îl va putea ajuta.

 

Episodul 2

Hoţii de pe plajă şi pieile roşii

„...adânc localizată în pădurea întunecată. Era atât de întuneric încât nu puteai vedea în faţa ochilor decât câteva urme lăsate de hoţii care au trecut prin ea. Dar unde fusese asta? Deodată ceva venea cu paşi repezi direct spre ei. Tom şi Bastian veneau în fugă, cu respiraţia tăiată!”

„Nu! este un fleac ceea ce am scris aici! Pur şi simplu nu am inspiraţie!”, Max îşi scăpă stiloul pe nisipul strălucitor al golfului francez. „Tu glumeşti? Dar nu sună deloc rău!”, spuse Paolo. „da, da, deloc rău… dar nu este îndeajuns. îmi lipseşte îndemânarea. Cum să creez tensiunea, dacă nu am trăit niciodată ceva tensionant??!” a întrebat disperat Max.

„Ei, haide! Nu mai spune! Toţi avem aventuri!” zise Paolo. „Poate tu! ţie îţi stă scris în frunte aventura şi supereroul.” răspunse Max, în timp ce Thelma şi Natalya stăteau lângă ei la soare, ascultându-i.

„Hei Supereroule! Unge-mă cu cremă pe spate!” în ţările călduroase Thelma ştie că trebuie să folosească creme de soare. „Factor de protecţie solar 50?! Nu este puţin exagerat, păpuşă de porţelan?” întrebă Paolo mirat. „Nu toată lumea vrea să fie bronzat ca tine!”, răspunse Thelma. „Oh, recunoaşte! Unde stai tu, niciodată nu o să te bronzezi!”, răspunse negriciosul italian, într-un stil provocator. Cu aceste cuvinte Thelma constată că i se scurse crema de soare din mână şi îi ceru Natalyei să îi întindă crema. „Vrei şi tu? Ţi s-a înroşit deja nasul”, o întrebă pe prietena sa Thelma. „Nu, mulţumesc, eu deja m-am dat cu cremă”, minţi Natalya, de frică să nu îi apară coşuri de la crema grasă.

„Mon Dieu! Mon argent! Mon portemonnaie!…”, plângea o doamnă în vârstă, care ieşise din apă. „Ce problemă are doamna?” întrebă surprins Paolo. „spune că toţi banii i-au dispărut. Probabil a fost jefuită. Probabil că se plimba de ceva vreme un hoţ pe plajă şi a urmărit-o” traduse Max, spre uimirea celorlalţi trei.

”Hoţ? Recunoaşte! Ai inventat o întreagă scenă ca să poţi scrie în sfârşit o poveste interesantă!”, râse Natalya iar ceilalţi o aprobară.

„Ha ha. Foarte nostim. Ar trebui să o ajutăm pe doamna în vârstă. Paolo ce să facem?”

„Eu? Nu am vorbit niciodată franceza. Tu, Max, ai vrut aventură, acum o ai!”, decise Paolo, ”participăm, dar tu eşti şeful aventurier al echipei”, au fost de acord cu el Natalya şi Thelma.

Max iese de sub umbrela de soare ezitând. „Eu nu pot, nu m-am dat bine cu cremă” bâlbâi Max şi dispăru din nou în umbră. „Ce tot aveţi toţi cu nenorocita aia de cremă de bronzat?! Papă-lapte ce eşti!” îl mustră Paolo.

Acum Max nu mai putea să rămână nepăsător. Se gândi o clipă, îşi încruntă fruntea şi sări de sun umbrelă: „Am o idee!”

În timp ce Max punea la cale un plan strălucit de bătaie pe plaja însorită, ceilalţi adunaţi în jurul lui îi ascultau proiectul. Soarele se afla în cel mai înalt punct al său pe cer, astfel încât cei patru aventurieri mai că nu lăsau nici o umbră pe nisipul alb. Max gesticula şi povestea, în timp ce aceştia îl ascultau concentraţi, dând din cap din când în când. După ce au înţeles planul s-au pus pe treabă. Fetele îşi înhăţară saltelele şi intrară în apă. Ele erau momeala. Băieţii îşi părăsiră locul şi se ascunseră în spatele unei dune de nisip din apropiere. De acolo puteau supraveghea foarte bine fetele dar şi bagajele părăsite. De îndata ce hoţul îşi face apariţia, ei vor sări să îl prindă. Thelma şi Natalya se bălăceau în voie în mare. Trebuiau să pară fără nici o grijă, aşa încât hoţul să cadă uşor în plasă.

Max şi Paolo stăteau întinşi în spatele dunei de nisip, într-un soare arzător, transpirând. În jurul lor era o linişte totală. Stăteau încordaţi şi priveau fix prosoapele tremurând în căldură. După un timp îndelungat, Natalya şi Thelma nu au mai putut şi ieşiră epuizate din apă. Paolo şi Max cedează şi ei încet. Pielea lui Max arde şi e roşie ca focul. Cuprins de rolul său de detectiv, nu a băgat de seamă cât de tare i-a ars soarele spatele. Cei patru se întorc dezamăgiţi la locurile lor.

„Mda... azi nu am prea avut parte de aventuri. Ar trebui să venim mâine dimineaţă din nou şi să încercăm să-l prindem atunci. În mod sigur hoţul va reveni.” Spune Max cu faţa înroşită.

„Mâine este încă o zi. Haideţi să mergem înapoi în tabără. Am o durere de cap îngrozitoare.” spuse Paolo, pe un ton mai domol cu care nu prea era omul obişnuit. Cei patru prieteni şi-au strâns lucrurile şi, în timp ce treceau pe lângă umbrela de soare a doamnei în vârstă, o văzură pe aceasta jucându-se mulţumită cu căţelul ei mic şi negru.

„Tu, mic obraznic ce eşti! Ce sperietură am tras din cauza ta!! Ar trebui să mă aperi şi să-ţi foloseşti nasul ca să adulmeci urma lucrurilor, în loc să le ascunzi, ştrengarule!” îşi mustra doamna câinele care dădea mulţumit din coada.

„V-aţi recuperat banii?” o întrebă Max pe doamna uimită. „Nu, nu. Nu au fost furaţi. Micuţul meu Claude a şterpelit portofelul din geantă şi l-a îngropat în nisip. Abia acum l-am regăsit. Ce şmecher!” explică uşurată femeia.

„Oh doamne!”, mormăiră Paolo şi Max în acelaşi timp. „Am răbdat ore întregi în soarele ăsta arzător, ca nişte eroi din povestirea taberei, şi cu ce ne-am ales?”

„Cu o arsură solară dureroasă” răspunse Natalya, al cărei nas se făcu atât de roşu încât lumina în întuneric cu el.

„Mda, nu aţi vrut să ascultaţi de mine. Cremele nu sunt chiar o idee atât de rea. Nici chiar pentru aventurieri şi supereroi!” zâmbi pe sub musteaţă Thelma.

„Dar chiar un remediu universal nu este” protestă Natalya, arătând înspre faţa roşie ca focul şi umerii încinşi ai Thelmei. Mâine este ziua tricourilor, aşa au hotărât cei patru, şi au fost de acord, fără nici o reţinere.

Interactiv

Esti în formă pentru vară? Baia de soare virtuală

Cu grijă,Thelma îşi tamponează faţa roşie cu o cremă răcoritoare. Este o dimineaţă însorită şi după cum se vede, va fi şi mai cald în ziua asta decât în ziua în care, în loc de povestea stupidă cu hoţii de strand, s-au ars la soare. Thelma se supără şi murmură în spate: „La ce cumpăr eu aşa creme scumpe? Şi rânjetul răutăcios al lui Paolo... care este şi el roşu, dar fără cheltuielile mari şi costisitoare pe care le fac eu...“. Thelma se gândeşte la vorba lui Paolo: „Factor de protecţie solară numărul 50?! Nu exagerezi puţin, papuşă de porţelan?“ „La naiba, cum arăt – toţi vor zice „tipic englezoaicelor...“

Credeţi-mă, poţi foarte uşor să cheltui – cu sfaturile de pe panourile de reclamă şi în magazine: motivul – „Bronzare fără regrete“. Crema pentru protecţie solară este una din cauze, dar cine este aşa de prost ca şi noi şi nu se gândeşte că la amiază soarele este cel mai periculos – Doamne Dumnezeule! Dar este şi complicat, deoarece fiecare are o piele diferită, dupa aceea este vorba despre când să te opreşti etc. Dar se crede că depinde de fiecare în parte, unii au încercat asta – şi asta puteţi face chiar fără nici un pericol, adică cu un simulator...

			Simulatorul se deschide într-o fereastră nouă. Puteţi deci schimba mereu de pe pagina aceasta pe simulator şi invers. Aici se merge la simulator!
			Îl ai pe acesta? Arată-ţi cunoştinţele şi puterea pe simulator! Cu următoarele teme poţi să te testezi cât eşti de pregătit pentru soare.
			Pentru simulator aveţi nevoie de Flash-Player. Îl puteţi descărca aici.
			Totul este clar? Daca nu, atunci puteţi apela la indiciile si informaţiile ajutătoare. Şi acestea se deschid într-o nouă fereastră, pentru ca voi să aveţi mereu totul pe moment. Aici se merge la indiciile si informaţiile de la tema Soare!

Tema 1
După distracţia de la ștrand, Max are arsuri solare. Probabil s-a uns cu o cremă cu factor de protecţie solară mic (LSF) sau nu a reînnoit regulat protejarea. Cu ce factor minim de protecţie solară (LSF) trebuie să se dea Max, pentru ca distracţia să nu se termine cu arsuri solare?

a) Descoperă ce factor minim de protecţie trebuie Max să folosească în simularea prezentată, în care tu transformi reglarea cremei solare.

b) După cum vezi, se iscă probleme din cauza arsurii solare. Dar ce se întâmplă cu celelalte efecte? Încearcă o dată, să vezi ce se întâmplă dacă nu stai aşa mult timp la soare

c) Acum ştii cu ce factor minim de protecţie trebuie să se ungă Max si cât timp poate sta la soare. Dar ce se întamplă dacă Max, în acest timp merge să facă baie? Pune butonul „îmbăiere“ pe „da“ şi schimbă împrejurimile de ștrand cu cele de apă. Variază din nou factorul de protecţie şi durata de stat la soare a lui Max? Ce se întâmplă?

d) Poţi acum să explici de ce Thelma, în ciuda factorului ridicat de protecţie 50, la sfârşitul povestirii are arsuri solare?

Tema 2
Apasă pentru a reveni la poziţie, pentru a primi valoarea iniţială. Indică doar factorul minim de protecţie pe care l-ai descoperit pentru Max.

a) Este valabil pentru Max acelaşi factor de protecţie solară ca şi atunci când a avut loc distracţia de la schi din Alpi? Descoperă noul factor de protecţie solară, schimbând datele pe butonul „anotimp“, „amplasament (înălţime)“, cât şi pe „împrejurimi“.

b) Lui Max nu-i place să schieze în costum de baie. Schimbă-l într-o costumaţie corespunzătoare şi reînnoieşte factorul de protecţie solară (LSF).

Tema 3
Te grăbeşti să-i ajuţi pe cei patru prieteni cu aventura de la ștrand. În cele ce urmează, trebuie să te pregăteşti pentru distracţie, în aşa fel încât să nu apară leziuni ale pielii.

a) Mai întâi stabileşte ce tip de piele ai. Pentru aceasta uită-te în tabelul următor (la Tipuri de piele) şi potriveşte valoarea la simulator.

b) Găseşte factorul de protecţie ideal pentru tine, pentru a putea rămâne la ștrand 180 de minute, fără arsuri solare.

c) Crema de soare nu este un mijloc unic de sănătate, cum a ştiut Natalya, şi de aceea nu are garanţie pentru o protecţie absolută împotriva leziunilor cauzate de razele ultraviolete.

Cum te poţi proteja suplimentar, în afară de cremele de soare?

Pune factorul de protecţie înapoi pe 1, pentru ca să poţi aprecia mai bine efectul măsuratorilor tale. Probează pe simulator diferite poziţii. Testează de asemenea, dacă vremea şi timpul (ora) întâmplării joaca un rol.

Indicii & Informaţii

Die Soarele reprezintă baza vieţii noastre. Fără lumina soarelui nu ar exista viaţă pe pământ; nu ar exista plante, animale sau oameni. Când apar primele raze solare după o perioadă rece sau ploioasă, ne este cald. Soarele este benefic atât organismului, cât şi sufletului. Ne ridică moralul, sprijină dezvoltarea oaselor prin producţia de vitamina D şi alinează bolile de piele.

Pielea separă interiorul organismului de mediul înconjurător şi ne protejează faţă de diverşi factori de mediu, cum ar fi radiaţiile ultraviolete emise de soare. Din păcate uneori pielea însăşi poate fi vătămată. Nu contează dacă luceşte soarele sau se ascunde după nori, dacă razele ultraviolete sunt naturale sau artificiale, de multe ori intensitatea lor este subestimată, deoarece ultravioletele sunt invizibile. Prea mult soare nu face bine pielii. Există riscul arsurilor solare, al insolaţ0iilor, al îmbătrânirii pielii sau chiar şi al cancerului.

Mai multe informaţii se află aici: Razele ultraviolete

Deci razele ultraviolete influenţează pielea. Cât de mult, depinde de tipul pielii. Fiecare om e diferit, la fel ca şi pielea sa. Alte influenţe sunt aşezarea geografică, altitudinea la care ne aflăm, vremea, mediul înconjurător, perioada anului sau a zilei cât şi durata expunerii la razele solare.

Mai multe informaţii se află aici: Mituri şi erori şi efecte

Însă nici o grijă, un comportament corespunzător ne ajută să ne bucurăm de soare. De exemplu la prânz, când intensitatea ultravioletelor este mare, se recomandă evitarea expunerii directe la razele solare. Pe lângă aceasta este important o îmbrăcăminte corespunzătoare şi folosirea unei creme. Trebuie însă să ne cunoaştem pe noi, ce tip de piele avem şi cât rezistăm la soare. De alfel nu cine e mai bronzat e neapărat mai frumos, frumos e cel care este sănătos.

Mai multe informaţii se află aici: Consumul sănătos de soare

Razele ultraviolete

Pielea are mai multe misiuni de îndeplinit. Una dintre ele constă în protecţia organismului împotriva influenţei unor factori externi, printre altele şi a radiaţiei ultraviolete.

Razele ultraviolete. Lumina solară este formată din mai multe tipuri de raze. Însă doar lumina vizibilă, razele infraroşii şi cele ultraviolete ajung până la noi. Celelalte sunt absorbite de către stratul de ozon.

La cele ultraviolete diferenţiem raze UVA, UVB şi UVC. Pe când razele UVC sunt "oprite" de stratul de ozon şi nu ajung să afecteze sănătatea pielii, cele UVA şi UVB au destulă energie să pătrundă în piele, chiar dacă nu le putem vedea sau simţi. Astfel razele UVB pătrund în epiderm (stratul superior al pielii). Acolo sunt "vinovate" de apariţia arsurilor solare, dar şi de bronzarea pielii. Razele UVA pătrund mai adânc, până în derm, unde sunt responsabile de îmbătrânirea pielii, dar şi de insolaţii. La apariţia cancerului participă ambele tipuri, în special cele UVB.

Intensitatea radiaţiei ultraviolete variază în funcţie de mai multi factori. De exemplu ea este mai mare vara şi la prânz.

Aşezarea geografică sau altitudinea faţă de nivelul mării sunt factori decisivi. La ecuator este mai puternică deoarece acolo razele solare ating pământul perpendicular.

La munte şi când nu e ceaţă suntem mai expuşi la radiaţia ultravioletă decât într-o vale. Contează şi unde ne expunem razelor solare, deoarece zăpada, asfaltul, apa şi nisipul reflectă mai bine razele, radiatţa va fi mai mare la plajă, în apă sau pe pârtia de schi.

Cine crede că un cer înnorat blochează razele ultraviolete, greşeşte. Norii pot absorbi o parte dintre ele, dar nu pe toate.

 

 

Cât de tare bate soarele, ne arază aşa-numitul index UV.

Indexul UV

Indexul UV ne arată cât de puternică este radiaţia într-o anume zi într-un anumit loc. Indexul porneşte de la 1 şi creşte odată cu intensificarea radiaţiei.

Începând cu un index de 3 se recomandă măsuri de protecţie cum ar fi îmbrăcăminte corespunzatoare, folosirea unei creme de soare sau evitarea expunerii directe la soare.

Efecte

Lumina şi căldura soarelui sunt sănătoase până la un anumit grad şi ne face să ne simţim bine.

Când însă radiaţia depăşeşte o anumită valoare, diferită de la individ la individ, pielea poate suferi.

Dar ce fac de fapt razele solare cu pielea noastră?

 

Razele solare promoveaza producţia Vitaminei D. Mai multe...

Lumina UV ajută organismul în producerea vitaminei D. Vitamina D este importantă pentru dezvoltarea oaselor. Însă nu este nevoie de multă energie solară pentru producţia acestei vitamine. Expunerea la soare a feţei, braţelor şi a mâinilor timp de 10 min./zi e suficientă, chiar şi dacă cerul este înnorat.

Soarele ne ridică moralul. Mai multe...

Lumina vizibilă şi căldura de la soare ne ridică moralul. Pe lângă faptul că o zi însorită ne face să ne simţim mai bine, soarele ne influenţează starea de spirit şi pe cale biochimica: Creierul produce substanţe (de ex. serotonina), care ne aduc într-o stare de euforie şi ne relaxează. Aşa se explică şi dispariţia "depresiei de iarnă" la venirea primăverii.

Ultravioletele sunt folosite drept terapie în diverse boli ale pielii. Mai multe...

Razele UV pot fi folosite în scopuri terapeutice, de ex. În tratarea diverselor boli dermatologice (fototerapie). O doză de raze UV potrivită poate ajuta la vindecarea neurodermitei sau al psoriazisului. Ele reduc inflamaţiile pielii şi mâncărimea (prurit). Însă doza potrivită poate fi determinată doar de către medic.

La soare ne putem bronza. Mai multe...

Pielea se apără de influenţele nocive ale razelor UV prin îngroşarea epidermului şi prin bronzare. Bronzarea se realizează prin producerea unui pigment propriu, melanina. Scopul este absorbţia razelor în stratul extern al pielii. Deci bronzarea este un avertisment al pielii. Din această cauză pielea bronzată nu este neapărat un semn de sănătate.

Razele UV pot provoca arsuri solare. Mai multe...

O expunere prea îndelungată la soare sau la lumina UV artificială va fi vizibilă peste câteva ore şi se manifestă prin arsuri. Similar arsurilor provocate de foc, ele se împart în trei grade: Gradul 1 = înroşire dureroasă, tumefiere (umflătură) Gradul 2 = formarea de vezici Gradul 3 = distrugerea şi desprinderea epidermului Cât de repede apar arsurile solare depinde de tipul de piele şi de durata şi intensitatea expunerii la soare. Pielea însă îşi revine doar aparent. Fiecare arsură provoacă daune pe care organismul nu le mai poate repara. Rezultatul este îmbătrânirea pielii sau chiar apariţia cancerului. Cine se apără corespunzator, poate preveni toate aceste urmări.

Razele UV pot provoca îmbătrânirea pielii. Mai multe...

Expunerea excesivă a pielii la razele solare accelerează îmbătrânirea pielii. Prea multă lumină UV duce la uscarea pielii. Pe termen lung se diminuează elasticitatea şi se formează riduri şi pete pigmentate.

Razele solare pot provoca apariţia cancerului de piele. Mai multe...

Pielea ţine minte toate daunele suferite de pe urma radiaţiei ultraviolete. Contactul excesiv cu razele solare poate duce la formarea cancerului. Există trei categorii principale de cancer de piele: carcinom bazocelular, carcinom scuamos si melanom. Cancerul bazocelular apare preponderent la persoane mai în vârstă şi poate fi vindecat relativ uşor, deoarece nu formează metastaze în organism. Melanomul apare şi la persoane tinere. Acesta este mai agresiv şi mai greu de tratat întrucât afectează straturile profunde ale pielii şi prezintă cel mai mare potential de extindere spre alte ţesuturi ale organismului.   Şi în acest caz măsurile de prevenire pot împiedica apariţia cancerului. Mai multe...

Pielea poate reacţiona iritată la razele UV. Mai multe...

Uneori pielea reacţionează prin iritaţii puternice la radiaţiile UV, ce se manifestă prin înroşirea pielii şi ocazional, apariţia flictenelor (băşicuţe cu lichid), concomitent cu mâncărimi ale pielii. Aceasta se întâmplă de exemplu când pielea nu este obişnuită cu radiaţia intensivă, ca de exemplu în cazul alergiilor cutanate. La aşa-numita alergie de Mallorca pielea reacţionează la interacţiunea razelor UV cu uleiuri sau loţiuni de protecţie. Apar nişte puncte mici roşii, deseori pline cu acea secreţie albicioasă specifică talcului. Pe lângă toate acestea şi anumite medicamente, cosmetice sau plante pot întări alergia.

Deci în general razele UV sunt importante, însă doze prea mari pot fi nocive pentru organism, uneori şi cu consecinţe ireparabile.

Este important pentru fiecare dintre noi să cunoaştem consecinţele radiaţiei UV. Reacţia organismului diferă de la individ la individ. Depinde în principal de tipul de piele al fiecăruia. Acesta se moşteneşte din părinţi.

Persoanele cu piele deschisă, păr blond sau roşcat şi ochi albaştri sunt mai periclitaţi decât cei cu piele mai închisă la culoare. În total există şase tipuri diferite de piele (I-VI), În Europa fiind predominante tipurile I-IV.

Mai multe informatii găsiţi aici: tipuri de piele. Cine doreşte se poate folosi de tabel pentru a-şi determina tipul de piele.

 

Mituri şi erori

Se scrie mult despre protecţia împotriva razelor solare, însă nu toate informaţiile sunt şi adevarate.

De exemplu multă lume crede că o piele bronzată nu doar arată bine, ci este şi deosebit de sănătoasă. Aceasta este o părere foarte răspândită în societatea occidentală. Dar aceasta nu înseamnă că e şi adevarată, deoarece bronzul este un semnal de alarmă al pielii. Pielea sănătoasă are o culoare naturală.

Alţii ştiu că radiaţiile ultraviolete sunt sănătoase sau vor "un pic de soare" şi într-o zi mohorâtă, şi de aceea se duc la solar. Deşi lumina solarului este artificială, este la fel de periculoasă.

Uneori persoane cu o culoare a pielii mai închisă cred că pentru ei soarele nu este un pericol şi că protecţia este doar treaba acelora cu o piele deschisă. Însă şi aceştia riscă arsuri solare, chiar dacă la ei pot apărea mai târziu.

Protecţia nu este importantă doar vara; şi când nu vedem soarele pe cer există radiaţie ultravioletă. 80% din razele ultraviolete pătrund prin stratul de nori. Iarna zăpada reflectă razele solare, deci şi iarna există riscul apariţiei unor arsuri.

Cine crede că nişte arsuri solare din când în când nu dăunează, greşeşte. Pielea nu uită.

Consumul sănătos de soare

Pe cât este de plăcut să stai la soare, să nu uităm că există şi riscuri.

Din această cauză protecţia este deosebit de importantă. Pentru o protecţie eficientă vă recomandăm să urmaţi următoarele reguli:

 

Este de preferat o culoare naturală a pielii. Mai multe...

Pentru mulţi dintre noi este normal ca vara să facem băi de soare extinse, pielea bronzată e considerată semn al atractivităţii şi al sănătăţii. Însă nu e chiar aşa: Doar o piele cu o culoare naturală e frumoasă. A accepta că există diferite tipuri de piele şi că fiecare poate fi mulţumit cu propria culoare, e un prim pas în direcţia potrivită. Între timp aceasta este şi poziţia multor fotomodele sau vedete. Pe aceşti prominenţi rar îi veţi vedea puternic bronzaţi. Mai multe informaţii se află aici: Pielea si frumuseţea: înainte, acum şi altundeva Pielea si frumuseţea: înainte, acum şi altundeva Pielea ne defineşte aspectul exterior: unii au pielea mai degrabă închisă, unii au numeroşi pistrui şi aşa mai departe. Între timp au existat şi încă există tot mai multe concepţii despre ceea ce este frumos. Idealul de frumuseţe şi, prin urmare, şi culoarea pielii oamenilor frumoşi, depinde de cele mai multe ori de cultura în care noi trăim şi de idealul de frumuseţe al acesteia. În zilele noastre, în cultura vestică, trec deseori drept frumoase şi sănătoase persoanele bronzate. Acest lucru nu a fost mereu aşa: au existat vremuri în care pielea deosebit de luminoasă era considerată foarte frumoasă. În Evul Mediu şi în Renaştere, de exemplul „distinsa paloare“ era simbolul frumuseţii şi mai ales al bogăţiei: cei care aveau pielea luminoasă îşi puteau „permite“ să angajeze oameni care să lucreze în locul lor. Cine era bronzat trebuia să-şi câştige banii prin muncă grea (de exemplu, pe câmp). Cum azi mulţi oameni merg la solar pentru a corespunde idealului de frumuseţe, acela de a fi bronzat, pe atunci oameni încercau să evite soarele pe cât posibil. În afară de aceasta, se tratau cu diferite tincturi care făceau pielea luminoasă. Aceste mijloace de tratament nu erau deseori tocmai sănătoase. Concepţia că pielea bronzată este sănătoasă şi frumoasă nu este foarte veche. Ea a apărut abia în anii 20 ai secolului 20. Este vorba despre faptul că: cine este bronzat îşi permite să meargă în concediu sau are destul timp liber pe care să şi-l petreacă în aer liber în loc să stea în birou. Datorită numeroaselor îmbolnăviri de cancer la piele, se schimbă însă între timp aceste păreri în multe locuri şi se revine la moda de a avea o culoare naturală a pielii. Aceste evoluţii sunt valabile mai ales în ţările industriale. În alte culturi domnesc încă şi azi păreri complet diferite. Acolo oamenii doresc exact contrariul: în Africa şi Asia pielea cât mai luminoasă este un simbol al frumuseţii, dar mai ales al bogăţiei şi succesului. Astfel, mulţi africani şi asiatici folosesc creme care albesc pielea, pentru a corespunde idealului de frumuseţe specific culturii lor şi, astfel, speră la şanse mai bune pentru viitor – pe plan profesional şi personal. Procesul de albire al pielii poate fi şi periculos. Mulţi îşi pot permite doar produse ieftine (deseori ilegale), care nu rareori conţin substanţe nocive şi interzise sau care dăunează sănătăţii.

Evitarea arsurilor solare. Mai multe...

Evitarea arsurilor solare Cea mai bună protecţie a pielii împotriva razelor UV este evitarea arsurilor solare şi a expunerii îndelungate la soarele puternic. Pielea nu uită!

Purtaţi haine protectoare şi ochelari de protecţie. Mai multe...

Cu hainele potrivite vă puteţi proteja foarte eficient. Se recomandă purtarea hainelor lungi, nu prea strâmte, unei pălării care protejează faţa, urechile, ochii şi ceafa şi a ochelarilor de soare cu filtru UV.

Folosiţi crema solară. Mai multe...

O cremă solară reprezintă o protecţie eficientă contra razelor UV. Pentru efectul dorit, aplicaţi-o cu 30 de minute înainte de a vă expune razelor solare. Este recomandat să conţină filtre pentru razele UVA şi UVB. Părţile cele mai periclitate sunt faţa, urechile, umerii, ceafa, dosul mâinii şi al piciorului. Acestea trebuiesc protejate deosebit de bine. Cine vrea să facă baie, foloseşte o cremă rezistentă la apă. Important este şi factorul de protecţie solară. Se alege în funcţie de tipul pielii. Dar atenţie, o cremă solară nu reprezintă o protecţie absolută!

Evitaţi contactul excesiv cu soarele. Mai multe...

Intensitatea razelor UV diferă de la o oră la alta şi de la un loc la altul. Sunt de evitat orele de prânz între orele 11-15. Soarele în această perioadă este deosebit de puternic, deoarece bate perpendicular pe suprafaţa pământului. Cel mai bine rămâneţi la umbră între orele respective. La munte, pe plajă şi în apă este nevoie de atenţie deosebită, ceea ce nu înseamnă însă că în curtea şcolii sau pe balcon nu există pericolul unei arsuri solare. Important este să ţineti cont de indexul UV.

Indexul UV Indexul UV ne arată cât de puternică este radiaţia într-o anume zi într-un anumit loc. Indexul porneşte de la 1 şi creşte odată cu intensificarea radiaţiei. Începând cu un index de 3 se recomandă măsuri de protecţie cum ar fi îmbrăcăminte corespunzatoare, folosirea unei creme de soare sau evitarea expunerii directe la soare.

Luaţi măsuri de protecţie împotriva soarelui. Mai multe...

Pericolul unei arsuri solare există peste tot: Într-o excursie, acasă pe balcon sau la şcoală în timpul pauzelor. Deci protecţia este necesară peste tot.

Evitaţi solarul. Mai multe...

Evitaţi solarul Solarul nu este o alternativă pentru o culoare sănătoasă. Orice fel de raze UV, fie ele naturale sau artificiale, pot produce leziuni ale pielii. Deci cel mai bine le evitaţi. Nici pentru pregătirea pielii pentru concediu nu sunt foarte indicate. Acelaţi lucru este valabil şi în cazul soluţiilor bronzante. Ca şi fapt divers, UE vrea să le interzică în curând minorilor accesul în solarii. Poate că acum motivele sunt mai uşor de înţeles.   Apropo: În perioada următoare UE vrea să interzică accesul copiilor şi al minorilor în solarii. Poate motivele vă vor fi mai clare acum.

Adaptaţi măsurile de protecţie propriului tip de piele. Mai multe...

Adaptaţi măsurile de protecţie propriului tip de piele În cadrul protecţiei contra razelor UV contează şi tipul de piele. De acesta depinde cât timp ne putem expune la soare fără a apărea urmări pentru piele. Cu cât tenul este mai deschis, cu atât protecâia proprie a pielii este mai redusă, adică cu atât se scurtează timpul în care putem sta la soare fără a apărea o arsură solară. Din acest motiv cei cu tenul deschis trebuie să se protejeze mai bine decât cei cu tenul mai închis. Mai multe informatii găsiţi aici: tipuri de piele. Cine doreşte se poate folosi de tabel pentru a-şi determina tipul de piele.

Verificaţi pielea din când în când, iar în caz că depistaţi modificări neobişnuite, cum ar fi de exemplu pete suspecte, consultaţi un dermatolog, care va decide ce este de făcut.

Pentru verificarea pielii, aici nişte indicaţii.

Cancerul de piele este singurul tip de cancer vizibil extern. Astfel el este mai uşor de recunoscut decât alte tipuri de cancer. Astfel şansele de însănătoşire sunt mai mari, dacă este depistat din timp. De aceea se recomandă consultarea dermatologului o dată pe an şi un control al pielii (efectuat acasă) o data la trei luni. Regula ABCDE ne ajută să depistăm melanoamele. Trebuie să fim atenţi, dacă găsim aluniţe pe piele, care au urmatoarele proprietăţi: A = asimetrie (asymmetry): Are porţiunea pigmentată o formă neregulată? B = border (limită): Are aluniţa margini în zig-zag sau aspre? C = culoare (color sau coloration): Culoarea porţiunii pigmentate e uniformă? D = diametru (diameter): Este diametrul mai mare de 5 milimetri? E = elevaţie (elevation) şi dezvoltare (evolution): Este porţiunea pigmentată proeminentă? Se modifică cu timpul?

 

defaultInteraction

Interactiv

Urmările eczemei- Aventura

Max este sigur că: laboratorul de jos, din vila cea veche, a fost de fapt, în cele din urmă o aventură. Nici povestea de groază a Natalyei, nici lucrul cu „hoţul de la ștrand“ nu și-au lăsat o amprentă statornică în mintea lui şi n-au lăsat în urmă aşa multe idei, ca şi misterioasa uşă sau vechile ustensile ştiintifice ale doamnei Prurit. „S-ar putea face din asta o poveste enigmatică improvizată.“, se gândeşte Max – „...la fel ca în jocurile de pe calculator...“.

Max vede limpede în faţa sa: cărţile cele vechi și murdare, care sunt acoperite cu un strat gros de praf; biroul acoperit cu pânză de paianjen şi carneţelul vechi în care nu se prea pot citi inscripţiile; munţi de biletele învălmăşite şi grămezi uriaşe de cărţi; documentele pe perete, care sunt aşa de prăfuite, încât scrisul de abia se deslușeşte. O situaţie ideală pentru enigmele referitoare la mituri şi erori din domeniul medicinei! Aveţi şi voi chef de câteva ghicitori / enigme din această pivniţă misterioasă? Să pornim!

			Aventura se deschide într-o fereastră nouă. Puteţi deci schimba mereu de pe această pagină pe interviu şi invers. Aici pornim spre aventură!
			Pentru Adventure aveți nevoie de Flash-Player. Flash-Player-ul îl puteţi descărca aici.
			Totul este în regulă? Daca nu, alăturat, puteţi citi tot în Indicii şi Informaţii ajutătoare. Cu aceasta totul este foarte uşor. Indiciile și informaţiile se deschid într-o nouă fereastră, pentru ca voi să aveți mereu totul pe moment. Aici se merge la Indiciile și informaţiile de la tema Eczeme!

Indicii & Informaţii

Fiecare dintre noi a avut deja porţiuni de piele uscate, fenomen perfect normal, deoarece pielea noastra trebuie să suporte diferite intluenţe externe. De multe ori pielea pielea îşi revine destul de repede. Din acest motiv rar observăm asemenea modificări. Uneori însă aceste modificări apar atât de des sau dispar atât de greu încât devin deranjante. Aceste modificări, care de regulă sunt cunoscute sub denumirea de "piele uscată", pot duce la apariţia eczemelor.

Pielea uscată însă este doar unul dintre modurile de manifestare al eczemelor. Eczemele sunt inflamaţii ale straturilor superioare ale pielii, la care pot aparea prurit (mâncărimi), vezici, fisuri fine sau îgroşări ale pielii. Bineînţeles că asemenea lucruri pot fi deranjante. În afară de aceasta pot influenţa decizii importante precum alegerea meseriei sau contactele personale.

Mai multe informaţii se află aici: Definiţie, urmări şi istorie.

La mulţi dintre noi cauzele sunt genetice, însă nu la toată lumea boala se manifestă cu aceeaşi intensitate. Însă nu sunt de neglijat nici influenţele externe şi interne, de exemplu diferite substanţe cu care ajungem în contact sau alergiile.

Mai multe informaţii se află aici: Mituri şi erori

Din această cauză este recomandabil de a acţiona cât mai devreme. Cea mai bună premiză în acest sens este cunoaşterea cauzelor care pot duce la apariţia bolii, precum şi a tratamentelor existente. O importanţă majoră în acest sens o au evitarea factorilor iritanţi şi alergeni, protecţia şi întreţinerea optimală a pielii, dar şi tratamentul cu medicamente adecvate.

Mai multe informaţii se află aici: Protecție și Tratament

Fiecare dintre noi are o serie întreagă de măsuri la dispoziţie pentru a putea preîntâmpina sau cel puţin ameliora acestă boală.

Definiţie

Termenul este cunoscut tuturor din reviste, Tv sau internet. Însă multă lume nu are o idee precisă despre această boală.

Cel mai des eczemele sunt asociate cu mâncărimea de piele.Însă eczemele pot provoca o serie întreagă de efecte deranjante. Boala este răspândită pe tot globul, afectate fiind persoane de toate vârstele.

 

Eczemele sunt infecţii ale straturilor superioare ale pielii, unde provoacă apariţia unor mici vezici. Acestea sunt deranjante şi apar de regulă sub forma unor puncte roşii. Prin scărpinare putem distruge vezicile, asfel eliberând lichidul conţinut. În urmă rămâne o piele uscată la care se poate observa descuamarea, adică adica dezlipirea celulelor moarte şi uscate de pe stratul superior al pielii.

Dacă ne privim propriile mâini, putem observa mai multe zone de acest tip. Este vorba de "mini-eczeme", care însă nu deranjează. Critică devine situaţia doar când sunt afectate suprafeţe mai largi.

Pentru concretizare, aici sunt reproduse câteva imagini cu eczeme:

Cel mai des sunt afectate mâinile deoarece ele sunt cele mai expuse
părţi ale corpului. Zilnic ajung în contact cu diverse substanţe şi
obiecte (spălarea mâinilor, tacâmurile, mânerul de la bicicletă etc.).

Eczemele pot apărea la orice vârstă. La bebeluşi este afectată de regulă faţa, la adulţi mâinile şi la oameni bătrâni pielea devine în general mai uscată, provocând modificări pe toată suprafaţa corpului.

Urmări

Eczemele şi alergiile pot fi percepute mai mult sau mai puţin deranjante în funcţie de intensitatea reacţiei. O prurie uşoară, o mică pată roşie de obicei nu deranjează. Însă se poate ajunge şi la reacţii virulente cu infecţii şi chiar şi ulcerări.

Aceste simptome pot fi deosebit de deranjante. Pruria şi roşirea pot persista vreme mai îndelungată. Deci, depinde de durată şi de intensitate, cât de supărătoare este boala pentru noi.

Eczemele pot apărea iîn orice regiune a corpului , dar cel mai deranjante sunt in regiunile vizibile (mâini, faţă) sau cele pe care le folosim zilnic (mâini). În special mâinile sunt "unelte" importante prin care interacţionăm cu mediul înconjurător.

Pentru concretizare, aici sunt prezentate imagini cu eczeme în diferite părţi ale corpului:

Mâinile nu le putem ascunde, deci oricine poate vedea zonele afectate. Dacă mâinile sunt inflamate, umflate sau cu leziuni, atunci nervii noştri nu mai primesc informaţiile necesare pentru funcţionarea acestora.
Este aceeaşi senzaţie, ca şi cum am avea un strat de pământ lipit pe piele. Nu putem folosi degetele în mod corespunzător, deoarece pielea şi-a pierdut elasticitatea şi avem simţul palpabil diminuat.

De multe ori evităm contactul direct cu alţii, deoarece la atingere (de exemplu când dăm mâna cu cineva), senzaţia este una neplăcută.

 

Istorie

Pielea umană este foarte rezistentă dar şi foarte sensibilă. Ea prelucrează influenţe externe (căldură, frig şi impurităţi) şi interne (stres, alimentaţie, boli).

Fiecare individ reacţionează diferit la aceşti factori. Uneori reacţia este determinată genetic. Recţiile sunt individual diferite şi la unele persoane pot duce la apariţia eczemelor. Pe lânga toate acestea, eczemele pot apărea şi împreună cu alergii.

Următorii factori favorizează apariţia eczemelor:

Factori interni (endogeni)

Cum se simte pielea noastră, dacă e sănătoasă sau bolnavă, depinde, printre altele, de diverse procese ce se desfășoară în organismul nostru. Acest lucru e valabil și în cazul apariției eczemelor. Predilecția poate fi moștenită, adică prezentă în familie. Poate fi însă influențată și de starea noastră de spirit (frică, nervozitate) sau de o boală (de ex. gripa). Dacă vrei să afli mai multe, citește capitolele respective.

Predispoziţia. Mai multe...

Posibilităţiile de reacţie ale pielii, moştenite din părinţi, joacă un rol important. O predispoziţie înnăscută (genetică) pentru eczeme se numeşte atopie. Eczeme apărute pe această bază se numesc eczeme atopice. Răspândită este şi expresia "neurodermită", care descrie aceeaşi boală. Neurodermita este forma cea mai răspândită a eczemelor. Mulţi au această predispoziţie, fără a şti de ea. Împreună cu predispoziţia pentru eczeme este crescută şi probabilitatea dobândirii unor alergii, de exemplu "febra fânului". Infecţia se poate extinde şi asupra căiilor respiratorii (astm) sau asupra altor mucoase (strănut, lăcrimare).

Neurodermita (Eczema atopică) Neurodermita este o formă dobândită a eczemelor, care are cauze diferite de ale celorlalte eczeme. Neurodermita se manifestă prin mâncărimi puternice si apare în pusee. De aici i se şi trage numele, deoarece neuron în limba grecă înseamnă "nerv". Denumirea "dermatită" tot din limba greacă vine şi înseamnă "infecţie a pielii". Nervii în cazul acesta joaca un rol dublu: pe de o parte prurita şi durerea sunt transmise pe cale nervoasă la creier, pe de altă parte sistemul nervos are legătură cu starea noastră psihică. Neurodermita poate afecta orice regiune a pielii şi poate apărea la orice vârstă. Infecţiile respective nu sun alergii, ele având alte cauze. Optic neurodermita nu se deosebeşte de celelalte tipuri de eczeme (eczema alergică sau cea cumulativ-subtoxică).

Starea de bine fizică și psihică. Mai multe...

Pielea se schimbă permanent. De fapt omul are o noua piele în fiecare lună. Însă înnoirea nu are loc dintr-o data ca la şerpi, ci strat cu strat. Acest fenomen este influenţat de către o serie întreagă de procese din interiorul organismului. Acestea pot fi procese de termen lung, cum ar fi ciclul menstrual şi modificările aferente ale sistemului hormonal, îmbătrânirea şi implicit pierderea elasticităţii pielii sau sau factori singulari cum ar fi o infecţie sau stresul. Toate acestea implică producţia unor substanţe, care prin circuitul sanguin ajung până la suprafaţa pielii şi pot declanşa reacţii acolo. Aceşti factori interni pot fi determinanţi pentru apariţia neurodermitei. Mai multe....

Neurodermita (Eczema atopică) şi starea psihică Factori importanţi pentru apariţia neurodermitei sunt de origine internă (factori endogeni). Starea psihică este unul dintre cei mai importanţi: Faptul cât de bine ne simţim poat influenţa decisiv intensitatea bolii. Starea psihologică şi neurodermita se influenţează reciproc. Efectele stării psihice asupra neurodermitei Orice fel de stres psihic are influenţe negative asupra pielii. Dorul de casă, agititaţia înaintea exemenului, un interviu pentru un loc de muncă, o ceartă-toate acestea pot pot provoca apariţia neurodermitei. Însă nu doar factorii ngativi potinfluenţa neurodermita. Şi stări de bucurie intensivă pot avea efecte negative. Aceste reacţii se datorează influenţei sistemului nervos asupra sistemului imun, care declanşează o activitate inflamatorie sporită pe suprafaţa pielii. Influenţa neurodermitei asupra stării psihice. Influenţele dintre starea psihică şi neurodermită sunt reciproce: În timpul unui puseu acut pielea secretează substanţe inflamatorii (mediatori) care ajung prin circuitul sanguin până la sistemul nervos central. În această perioadă multi pacienţi sunt nervoşi şi neliniştiţi. Neliniştea şi lipsa de somn în caz de prurit puternic duc la creşterea iritabilităţii şi la scăderea capacităţii. deja la apariţia unei mici probleme pot apărea tensiuni care produc stres în plus şi cresc probabilitatea înrăutăţirii bolii. Prin lipsa de somn scade şi capacitatea de concentrare la şcoală sau la servici, ceea ce poate avea ca şi urmare noi conflicte. Şi influenţa bolii asupra zonelor feţei pot ava urmări negative. Reacţia curioasă, mirată sau miloasă a celor din jur determină persoanele afectate să se retragă din societate. Chiar şi o privire în oglindă poate avea urmări nefaste pentru starea psihică. În consecinţă cei din jur vor privi persoana respectivă ca pe cineva introvertit şi retras. Aceste reacţii însă nu sunt expresia unei boli psihice, ci o urmare directă a neurodermitei.

Factori externi (exogeni)

În plus, pielea este influențată de factori externi, care deasemenea pot provoca apariția eczemelor. Printre altele ar trebui mentionate: clima (căldura, frigul, aerul uscat sau umed) și diverse substanțe din mediul înconjurător cu care pielea ajunge în contact. Deosebim diverse substanțe puternic iritante (alergene), adică substanțe care pot declanșa alergii. Informații suplimentare gasești în capitolele respective.

Substanțe iritante. Mai multe...

Şi din exterior pielea noastră este supusă permanent unor influenţe. Acestea pot fi de termen lung, cum ar fi anotimpurile, sau scurt, de exemplu contactul cu cu substanţe nocive sau care usucă pielea (apă, substanţe chimice cum ar fi detergenţii) ,având ca urmare apariţia eczemelor. În funcție de intensitatea cu care o substanță poate irita pielea, diferențiem eczema subtoxică cumultivă de eczema acută toxică

Eczema cumulativ-subtoxică (Eczema de contact iritantă) În cazul eczemei de contact iritante cauza nu o reprezintă o alergie sau o predispoziţie. Eczema apare după contactul pielii cu diverse substanţe agresive. Dacă doza şi timpul expunerii sunt destul de mari, poate apărea la oricine. Subtoxic în acest caz înseamnă că substanţa nu este puternic iritantă (toxică), ci doar uşor iritantă (subtoxică), cumulativ înseamnă că apariţia eczemei este cauzată de contactul repetat. Cei mai importanţi alergeni în cazul eczemei cumulativ-subtoxice sunt apa, săpunul, şampoanele, acizii, solvenţii. O iritare mecanică a pielii, de exemplu frecatul poate amplivica efectul. Persoanele afectate în special sunt acelea care sunt des în contact cu substanţe iritante, de exemplu în casă, în domeniul medical sau la frizer. Deoarece eczemele de multe ori nu pot fi clasificate după aspect, poate fi necesar un test pentru eventuala depistare a unei alergii. În plus se poate determina rezistenţa pielii printr-un test specific, în decursul căruia se aplică o substanţă slab iritantă pe piele. Eczema acută toxică Aşa numita eczemă acută toxică poate apărea dacă pielea ajunge în contact cu anumite substanţe toxice. Exemple de substanțe extrem de iritante (deci toxice) ar fi chimicalele, bazele,acizii sau soluții diluate. Eczema e numită ACUTĂ, deoarece substanţele respective provoacă o reacţie nocivă deja, la scurt timp după contact. Eczemele acute toxice apar în special la persoane care intră în contact cu substanţe toxice. De regulă acest lucru se întâmplă la servici, de exemplu într-un combinat chimic. Însă riscul există şi în şcoală, de exemplu în laboratorul de chimie, dacă persoana respectivă nu se protejează, de ex. folosind mănuşi. Aceste substanţe nocive sunt însemnate în mod special. Pentru substanţe care atacă pielea există un simbol distinct. Când vedeţi acest simbol pe o sticlă este indicat să fiţi deosebit de atenţi! Cel mai bine e nici să nu o atingeţi.   În cazul unei eczeme acute toxice de regulă motivul e cunoscut. Cel mai indicat este să ţineţi minte substanţa cu care aţi intrat în contact şi să consultaţi medicul cât se poate de repede. Însă cel mai bine este să fiţi precauţi şi să aveţi grijă cu ce substanţe lucraţi. În orice caz este indicat să fiţi atenţi la simbolurile de pe sticle şi să luaţi măsuri de precauţie. iritativ coroziv, caustic otrăvitor

Alergiile. Mai multe...

Un factor de influenţă important asupra pielii sunt alergiile. În ultimii ani alergiile s-au înmulţit îngrijorător. Alergiile sunt reacţii ale pielii la substanţe naturale (polen, pisică, latex) sau sintetice (vopsirea părului, săpunul). În momentul în care sistemul imun al pielii a intrat în contact cu o substanţă recunoscută ca fiind străină (de exemplu un cercel), se declanşează o reacţie în lanţ, la care apar drept simptome roşirea şi umflarea arealului afectat. În ambele cazuri apar inflamaţii care arată că sunt implicate multe celule de apărare. Un anume tip de alergie nu poate fi moştenit, însă predilecţia poate fi genetică. Deci, alergiile sunt "învăţate" de către organism în decursul vieţii. Ele pot schimba şi locul apariţiei. Există şi o formă de eczemă care poate fi considerată reacţie alergică: dermatita de contact alergică.     Se deosebesc reacţii imediate şi reacţii întârziate, în primul caz reacţia apare imediat după contactul cu alergenul, pe când în cazul celor întârziate reacţia apare deabia după câteva zile.

Reacţia alergică instantanee (Reacţia tip I) Reacţia alergică instantanee (Reacţia tip I) reprezintă prototipul reacţiilor alergice. Ea apare în decursul primelor secunde după contact. Alergenele de regulă sunt substanţe din natură. Reacţii tipice sunt "febra fânului", astmul bronşic sau un şoc alergic (reacţie anafilactică) după înţepătura unei insecte. Alergenii cei mai des întâlniţi în cazul alergiilor instantanee sunt polenii de iarbă şi de mesteacăn, acarienii, mucegaiul şi părul de pisică. Reacţiile tip I pot fi diagnosticate cu ajutorul unui test cu picături (testul Prick), testarea sângelui şi o anamneză profundă. Testul Prick constă în aplicarea unei picături cu conţinut de alergen pe piele după care se aplică o mică înţepătură (Prick). După 20 de minute se controlează reacţia.

Reacţia alergică întârziată (Reacţia tip IV) Reacţia alergică întârziată (Reacţia tip IV) este cauza alergiilor de contact al pielii în urma contactului direct cu diverse substanţe (nichel, cosmetice), pe cale aeriană (parfumuri, deodoranţi, solvenţi) sau prin circuitul sanguin (medicamente). Reacţia tip IV se declanşează într-un interval de câteva ore pâna la câteva zile. Alergiile tip IV pot fi diagnosticate cu ajutorul testului epicutan. Se aplică pe o hârtie de filtru toţi alergenii posibili în concentraţtie redusă şi se fixează cu leucoplast pe piele, unde se lasă două zile. După acest interval se controlează dacă au apărut eczeme.

Eczema de contact alergică Eczema de contact alergică este de regulă rezultatul unei alergii tip IV (reacţie alergică întârziată). Celulele imune trebuie să fi ajuns cel puţin o dată în contact cu substanţa respectivă. La sensibilizare unele dintre celulele imune memorează "datele" substanţei şi categoriseşte substanţa ca şi un pericol pentru organism. Dacă ulterior organismul intră din nou în contact cu substanţa respectivă, va fi recunoscută pe baza informaţiilor stocate şi se deglanşează reacţia imună. Rezultatul este o eczemă de contact alergică cu roşirea pielii, vezici şi prurie. Acest tip de alergie se dezvoltă în decursul mai multor ani. În cazuri rare, sensibilizarea poate avea loc şi în decursul a şapte pâna la zece zile. Informaţiile răman stocate pentru tot restul vieţii, alergia rămane. Cei mai răspândiţi alergeni pentru alergia de contact sunt: Metalele (în special nichelul folosit la fabricarea bijuteriilor, nasturilor, etc., în afară de acesta cobaltul şi dicromatul de potasiu), Substanţe folosite la fabricarea cauciucurilor, Cosmetice, Medicamente, Desinfectante (de ex. aldehida formică), Epoxizi folosiţi în industria electronică şi la fabricarea maselor plastice.   Odată cu intrarea în câmpul muncii devin importante substanţele întâlnite la locul de muncă. La copii şi la adolescenţi apare problema tatuajelor cu henna Problema însă nu este insuşi henna ci para-fenil-diamina adăugata pentru conservare.

 

Mituri şi erori

Cu cât mai puţine informaţii avem despre această boală, cu atât mai nesiguri acţionăm la apariţia ei. Există multe mituri larg răspândite, care însă de regulă nu sunt adevărate.

Eczemele nu sunt contagioase. Ele nu se transmit de la o porţiune afectată a pielii (de exemplu mâini) la una sănătoasă (de exemplu faţă). Nici dacă dăm mâna cuva nu nu ne vom infecta. Cine are eczeme în general nu le poate transmite altora.

Un alt neadevăr este faptul că eczemele ar fi urmarea unei igiene precare. Dimpotrivă, o exagerare în acest sens poate favoriza apariţia lor. Contactul prea des cu apa poate usca pielea, chiar dacă folosim şampoane cu ingrediente uleioase.

Eczemele nu reprezintă boli cronice, incurabile. Predispoziţia pentru o piele uscată rămâne pentru toată viaţa, însă eczemele pot dispărea pe parcursul vieţii, reapărând doar în anumite situaţii.

Alimentaţia rareori poate fi văzută ca o cauză. Persoanele cu alergii la anumite alimente vor trebui să le evite pe acestea. Dacă este tratată cu injecţii, simptomele devin din ce în ce mai slabe, până dispar de tot.

Protecție și Tratament

În cazul eczemelor evoluţia este una în pusee, alternând perioade în care boala se agravează cu altele unde este mai puţin intensivă. Există o serie întreagă de metode pentru a preveni apariţia lor sau pentru a ne uşura viaţa.

Fiecare poate face foarte mult pentru aceasta. Alegerea metodei potrivite depinde pe de o parte de cauze şi de factorii responsabili, iar pe de altă parte de simptomele apărute. Cel mai bine este combinarea mai multor metode de protecţie.

Mai jos vă prezentăm o serie de indicaţii:

Evitaţi factorii de risc posibili sau cunoscuţi. Mai multe...

Die Importantă este evitare factorilor de risc intensivi. De regulă observaţi destul de repede care influenţe provoaca uscarea pielii. Cauza cea mai comună este contactul repetat cu apa (spălatul, duşul). Aceasta nu înseamnă ca nu mai aveţi voie să vă spălaţi. Dar de multe ori intervalele pot fi extinse sau, dacă aceasta nu este posibil, se recomandă folosirea unui produs care protejează pielea. Contactul cu apa trebuie să fie cât mai scurt posibil. În consecinţă , duşul este de preferat băii. Produsele folosite trebuie să fie adecvate situaţiei pielii. Săpunurile trebuie să aibă acelaşi pH ca şi pielea pentru a evita distrugerea stratului protector. Dacă sunt cunoscuţi alergenii (de exemplu bijuterii), ei trebuie evitaţi. În multe cazuri acest lucru este posibil, în unele este nevoie de ajutor profesional (medic, nutritionist).

Curăţaţi şi protejaţi pielea în mod corespunzător. Mai multe...

Chiar dacă dorim să ne ferim doar de eczeme, sau suferim: printr-o curăţare şi îngijire corectă a pielii putem micşora apariţia sau evoluţia eczemelor, prin urmare minimalizăm acuzele. Deoarece contactul îndelungat cu apa poate deshidrata pielea şi poate provoca apariţia eczemelor, este indicată limitarea timpului de contact cu apa (de exemplu băi mai lungi decât 15 minute); mai indicat este duşul. Produse specifice îngrijirii şi care reînnoiesc stratul acid de protecţie al pielii previn uscarea datorată apei. Important este ca produsele să conţină cât mai puţine adaosuri pentru a evita riscurile apariţiei eczemelor şi al alergiilor. Pentru curăţarea tenului cel mai bine se folosesc produse uşoare, aşa-numitele Syndet. Acesta ar trebui să fie neutru din punct de vedere al pH-ului, adică de 5,5 ca şi cel al pielii, astfel încât stratul acid de protecţie al pielii să nu se modifice. Starea de bine este cea mai importantă în cazul îngrijirii pielii. Dacă se folosesc aceste produse, atunci vom observa o diminuare în timp a acuzelor de genul piele uscată sau iritare. Tipul produselor de îngrijire (în special cele pentru tenul gras) trebuie corelat în funcţie de starea actuală a pielii. Cremele grase sunt mai degrabă neplăcute pe timpul verii sau când e foarte cald - în asfel de cazuri pielea se simte cleioasă şi lipicioasă. Pe timpul iernii, în schimb, aceste creme sunt binevenite.

Să învăţăm să tratăm eczemele. Mai multe...

În caz că eczemele apar totuşi, pot fi folosite diverse substanţe calmante, care se aplică pe piele. În afara ingredientelor, importantă este şi conţinutul de grăsime a cremelor. În cazul eczemelor exsudative este mai plăcută folosirea cremelor (loţiuni, soluţii) lichide. Acestea răcesc în mod plăcut pielea, calmează mâncărimile şi împiedică formarea vezicilor. În cazul eczemelor uscate sunt de preferat cremele mai grase (unguente), care măresc elasticitatea pielii. Ceea ce trebuie avut în vedere este în primul rând efectul pe termen lung. Apa rece, pe moment, răceşte pielea într-un mod plăcut, însă o usucă şi mai mult, deci practic amplifică efectele negative ulterioare.

Nu ezitaţi să folosiţi ajutor profesional. Mai multe...

Eczemele sunt o boală a pielii. Formele uşoare se pot vindeca fără măsuri suplimentare. Eczeme care persistă însă pentru o perioadă mai lungă de timp sau cele care apar în mod repetat constituie un motiv de a consulta medicul pentru căutarea cauzelor şi a soluţiilor. Important la cautarea cauzelor este o discuţie detaliată cu medicul, în cursul căreia se vor căuta împreună indiciile (aproape ca şi detectivii), pentru a ajunge la concluzia potrivită. Dacă indiciile sugerează o anume cauză se vor efectua examinări profunde. Dacă în urma acestora se vor găsi cauzele, pot fi aplicate măsuri adecvate şi veţi şti cum să vă comportaţi în viaţa de zi cu zi. Dacă evitarea cauzelor nu este suficientă, se pot aplica o serie de tratamente care ajută la o vindecare mai rapidă. Şi acestea vor fi adaptate individual la pielea voastră.

Evitaţi să vă scărpinaţi. Mai multe...

Este esenţial să evitaţi uscarea pielii. În caz de mâncărime încercaţi să nu vă scărpinaţi; chit că pentru moment ajută, însă după scurt timp va fi şi mai neplăcut. Mai indicat este să apăsaţi cu palma întinsă pe regiunea afectată. Se poate aplica şi o basma umedă, care şi ea ajută împotriva mâncărimii, însă numai după aplicarea unei creme, pentru a evita uscarea pielii. Evitaţi caldura, deoarece ea amplifică senzaţia de mâncărime.

Răbdarea este esenţială. Mai multe...

Eczemele pot fi destul de enervante, deoarece apar din senin şi fără nici o cauză vizibilă. Efectele sunt vizibile foarte repede, pe când perioada vindecării se întinde, ca o gumă de mestecat, ceea ce constituie o încercare grea pentru răbdarea voastră. Este important să rămâneţi consecvenţi, astfel veţi putea obţine un succes de durată.

Nu vă resemnaţi ci perfecţionaţi-vă! Mai multe...

Eczemele apar la multă lume în decursul vieţii. Deci, nici un motiv să vă resemnaţi! Voi însuţi puteţi face mult pentru evitarea lor; şi chiar dacă apar, există diverse metode de tratament şi de îngrijire. Persoanele la care eczemele apar în mod repetat, cu timpul devin adevăraţi "profesionişti" şi sunt capabili de la sine să aplice metode de protecţie şi de vindecare. În plus, există multe surse de informare-trebuie doar ştiute.

 

 

JotterInv

Film

Nu te juca cu viaţa ta

Paolo este neobişnuit de agitat: astăzi vor afla dacă au câştigat sau nu ceva la concurs, dacă – după cum credea Natalya – au câştigat un premiu special pentru „genialele decupări“ din cadrul concursului sau vor merge să facă baie. Fără să-şi dea seama, el s-a bucurat că Thelma a fost aşa de entuziasmată de ideile lui. Fără ea nici n-ar fi intervenit niciodată, deoarece fără ea, cu siguranţă n-ar fi fost aşa de încordat – aşa de bine se cunoaste el pe sine însuşi.

Paolo se gândeşte la propriile cuvinte de dinainte şi apoi, cât de greu a fost să le explice altora: „Uitaţi-vă, eu nu vreau să fac un film, ca de exemplu cel de anul trecut, deoarece este prea profesional. Nu avem nici o sansă, mai ales că s-ar face foarte târziu. Întrucât nu facem nici un film la această tema, totuşi facem ceva la aceasta, faptul că noi întotdeauna ne gândim la ceva, atunci când mai ales mediatorii vor să ne toarne informații cu pâlnia.“

"Exact." Paolo se autentifică încă o dată cu ideile proprii: acesta a fost lucrul hotărâtor şi acum s-a văzut că şi juriul a înţeles: de ce noi tinerii lăsăm întotdeauna să fim conduşi de cei din exterior, de ce lucrăm numai la tema pe care au ales-o alţii pentru noi?”

			Totul este clar? Dacă nu, atunci puteţi apela la Indicii și Informaţii ajutătoare. Cu acestea totul este foarte simplu.Şi acestea se deschid într-o nouă fereastră, pentru ca voi să aveţi mereu totul pe moment. Aici se merge la indiciile și informaţiile de la tema despre boli cu transmitere sexuală!

defaultInteraction

Definiţie

Bolile cu transmitere sexuală sunt cunoscute pe plan mondial de multe secole. Este vorba de boli infecţioase care se pot transmite în timpul contactului sexual între oameni.

Des este utilizat şi termenul "infecţii transmisibile sexual". O infecţie este prezentă atunci când în corpul unui om se află un agent provocator de boală (virus, bacterie, parazit), care are potenţialul de a activa boala. O persoană poate fi infectată fără să arate semne de boală. Acesta se numeşte infecţie fără simptome.

Simptome O boală cu transmitere sexuală poate fi recunoscută prin diverse simptome, adică indicatori caracteristici, prin care se poate manifesta o posibilă infecţie. astfel se pot manifesta dureri sau mâncărimi în zona membrului, a vaginului sau a anusului. infecţiile pot fi recunoscute şi după modificări ale pielii, ca înroşiri, formarea de băşici sau de noduli, sau umflături alte simptome sunt: dureri la urinare sau în timpul actului sexual şi o scurgere puternică din vagin sau din penis.

De multe ori infecţia nici nu este observată la început. Pentru a împiedica avansarea unei boli cu transmitere sexuală şi pentru a evita consecvenţe de durată este important să luaţi în serios primele semnale de avertizare şi să consultaţi un medic, fiindcă majoritatea bolilor cu transmitere sexuală pot fi tratate cu succes. Cine nu ia în serios primele simptome riscă să îmbolnăvească alţi oameni fără să ştie.

 

Boli

Atunci când ne gândim la boli cu transmitere sexuală, ne vine în minte mai întâi HIV/AIDS. Există însă multe alte boli care în societatea vestică sunt mult mai dese şi care pot fi transmise în timpul contactului sexual neprotejat.

Bolile cu transmitere sexuală pot fi transmise prin intermediul mai multor agenţi. Unele infecţii transmisibile sexual sunt transmise de exemplu prin bacterii , iar altele prin viruşi.

De asemenea există altele care se formează prin ciuperci sau paraziţi. În tabel sunt trecute cele mai importante boli cu transmitere sexuală. Cine doreşte să afle mai multe despre acest subiect poate da click pe numele respectiv.

 

 

Boli transmise prin intermediul bacteriilor

Infecţii cu clamidia. Mai multe...

Infecţii cu clamidia Descriere Infecţiile cu clamidia fac parte din cele mai des întâlnite infecţii cu transmitere sexuală. Numărul de infecţii anuale din Germania este aproximat la un milion. Transmiterea poate avea loc prin contactul cu mucoasa în timpul contactului vaginal sau anal sau al contactului oral. Agenţii se pot fixa în mai multe zone, de exemplu la intrarea în uter (colul uterin), în uretra masculină, în intestinul terminal sau în anus, dar şi în ochi sau în faringe. Simptome Simptome precum dureri la urinare sau scurgeri vâscoase purulente din vagin, respectiv penis, pot apărea după una sau mai multe săptămâni. La bărbaţi pot apărea şi umflări dureroase ale testiculelor, la femei se pot manifesta dureri în abdomenul inferior sau dureri neclare şi sângerări în timpul actului sexual.. În cazul unei infecţii după sexul oral se pot manifesta şi dureri de gât, după sexul anal pot apărea scurgeri intestinale – când agenţii ajung prin intermediul mâinilor în ochi se pot manifesta şi iritaţii ale mucoasei conjunctive. Urmări În cazul infecţiilor cu clamidia, cel mai grav este că de multe ori nu sunt însoţite de simptome. De aceea infecţia nu este recunoscută de multe ori. O astfel de infecţie nedepistată poate duce la sterilitate. Putem spune chiar că infecţiile cu clamidia reprezintă cauza cea mai des întâlnită pentru sterilitate dobândită la femei. Şi în cazul bărbaţilor este ameninţată fertilitatea. Protecţie Riscul unei îmbolnăviri poate fi minimizat prin utilizarea de prezervative. Vindecare, tratare Dacă a avut loc contactarea bolii, aceasta poate fi tratată cu ajutorul antibioticelor – este important ca şi partenerul să fie tratat. Antibioticele pot fi prescrise numai de medic, de aceea este important să consultaţi un medic la semne de infecţii cu clamidia.

Gonoree. Mai multe...

Gonoree Descriere O boală cunoscută cu transmitere bacteriană este gonoreea (numită şi blenoragie) care este transmisă de către gonococ. Simptome De regulă gonoreea se face simţită la câteva zile după infectare printr-o usturime în timpul urinării sau printr-o scurgere ciudată. Este însă posibil să nu apară simptome aproape deloc – în acest caz infecţia poate însă continua. Mai des au loc infecţii în faringe ( transmise prin sex oral) sau în intestine (prin sex anal). Urmări Urmările unei gonoree netratate sunt infecţiile. La femei acestea apar mai ales în trompele uterine, în ovare şi în mucoasa uterului, la bărbaţi se pot inflama funiculii spermatici, veziculele seminale şi epididimul. În ambele cazuri boala poate duce la sterilitate. În cele din urmă poate fi afectat întreg organismul, va apărea febra, durerile de încheieturi şi iritaţii. Protecţie Prin prezervative se păstrează o protecţie eficientă de gonoree. Vindecare, tratare Dacă totuşi are loc îmbolnăvirea, gonoreea poate fi de asemenea tratată cu antibiotic. Tratată devreme, se vindecă total. Partenerul trebuie de asemenea să fie tratat.

Sifilis. Mai multe...

Sifilis Descriere Sifilisul este de asemenea o boală transmisibilă sexual, care este transmisă prin bacterii. Simptome + Urmări. Acesta se manifestă în trei stadii Stadiul 1 (circa 3 săptămâni după infectare) Apare în zona unde a intrat agentul (penis, labii, gură, la ieşirea intestinului) sub forma unei ulceraţii întărite, care nu este dureroasă (un coş tare). În zona ulceraţiei se umflă nodulii limfatici. Această ulceraţie dispare după câteva săptămâni – un motiv pentru care infecţiile cu sifilis sunt des ignorate. Stadiul 2 (8 săptămâni până la doi ani după captare) Apar erupţii ale pielii care nu prezintă mâncărime, febră, umflarea generală a nodulilor limfatici. Şi aceste simptome dispar. Stadiul 3 (la mai mulţi ani după captare) Apar leziuni grave ale organelor interne ( de ex. ficatul ) al sistemului nervos sau al oaselor Infecţiile cu sifilis se înmulţesc din nou de la sfârşitul anilor 1990. Simptomele trebuie luate în serios, chiar dacă nu au nimic în comun cu durerea sau mâncărimea. Urmări Fiecare contact cu agentul de sifilis poate cauza o infecţi – dacă se află o ulceraţie în zona bucală, agentul de sifilis poate fi transmis şi prin sărut. Vindecare, tratare Şi sifilisul poate fi tratat cu antibiotice şi poate fi dus la vindecare în orice stadiu. Dar leziunile organelor din al treilea stadiu nu mai pot fi tratate. Partenerii trebuie trataţi şi ei. Protecţie Cel mai bine este însă să utilizaţi prezervative în timpul sexului: acestea vă protejează de contactarea bolii.

Viral übertragene Erkrankungen

Hepatita B. Mai multe...

Hepatita B Descriere Hepatita B este una din cele mai des întâlnite boli infecţioase pe plan mondial. Virusul se găseşte în toate lichidele corporale şi este transmis astfel prin spermă, respectiv lichid vaginal în timpul contactului sexual. Transmiterea poate ava loc şi atunci când sperma ajunge în gură. Hepatita B poate fi transmisă prin salivă şi în timpul unui sărut. Simptome După una până la şase luni după infectare apar simptome de gripă. De multe ori simptomele sunt minime, iar infecţia nu este remarcată. Urmări În circa 90% din toate cazurile hepatita B este vindecabilă – în acest caz deveniţi imuni o viaţă. În circa 10% din cazuri se formează un curs cronic – virusul rămâne activ în corp şi se manifestă leziuni de durată ale ficatului. La unii bolnavi poate apărea o micşorare a ficatului (ciroză) sau chiar cancer la ficat. Vindecare, tratare O infecţie cu hepatita B poate fi diagnosticată printr-o analiză a sângelui. În cazul unu curs cronic se încearcă printr-o terapie antivirală împiedicarea înmulţirii virusului şi reducerea infecţiei. Protecţie Riscul de captare al bolii este micşorat prin utilizarea prezervativelor, contactarea bolii nu poate fi însă exclusă datorită numeroaselor căi de transmitere. Protecţia eficace este un vaccin. Acesta este recomandat pentru sugari şi tineri, precum şi grupelor cu un grad ridicat de îmbolnăvire ( personalul medical, bărbaţi activi homosexual). Costurile sunt preluate de casele de sănătate.

Herpes. Mai multe...

Herpes Descriere Băşicile de herpes ( numite în limba vorbit şi băşici de febră) de pe buze, le cunoaştem toţi. Ele sunt cauzate de aşa-numitul virus herpes simplex tip I (HSV I). Herpesul poate apărea însă şi în zona genitală. Pentru acesta sunt răspunzători alţi viruşi, anume herpes simplex tip II (HSV II), dar şi în acest caz există tot mai multe infecţii cz HSV I. Simptome La câteva zile după molipsire apar inflamaţii ale mucoaselor sau chiar şi erupţii ale pielii, uneori însoţite de febră şi de umflarea nodulilor limfatici. Apar apoi arsurile, mâncărimile, roşeaţa şi formarea de băşici. Băşicile pline cu lichid se sparg, iar deasupra lor se formează ulceraţii. Acestea se vindecă de obicei după câteva săptămâni. Urmări Dacă aţi avut odată o infecţie cu herpes, rămâneţi toată viaţa purtătorul virusului. Majoritatea oamenilor au avut o infecţie cu herpes şi de aceea au format anticorpii corespunzători. Dar nu toţi oamenii care sunt purtători ai virusului manifestă simptomele tipice. La alţii reapar mereu băşicile – cauza poate fi de multe ori stresul, lumina ultravioletă sau oboseala excesivă. La oamenii cu un sistem imunitar slăbit virusul se poate răspândi în tot corpul. Foarte problematice sunt infecţiile din timpul sarcinii, fiindcă pot cauza boli grave. Infecţiile la naştere pot duce la boli grave ale nou-născuţilor, de exemplu pot cauza o infecţie a meningelui. Protecţie Prezervativele protejează de infectare la sexul vaginal, anal şi oral. Datorită uşurinţei cu care se transmite, contactarea nu poate fi mereu evitată. De aceea este bine să cunoaşteţi simptomele şi apoi să consultaţi un medic, în cazul în care aţi fost infectat. Vindecare, tratare Atunci veţi putea fi trataţi cu medicamente care să stopeze virusul.

Negi vaginali. Mai multe...

Negi vaginali Descriere Responsabilii pentru apariţia aşa-numitor negi vaginali sunt viruşi umani de papilom. (HPV). Negii vaginali arată aproximativ ca nişte negi şi apar pe vagin, pe membru sau la ieşirea din intestin. Anumite tipuri ale virusului HPV pot cauza modificări ale celulelor, care după mai mulţi ani se pot dezvolta în îmbolnăviri de cancer. Simptome Viruşii sunt transmişi la sex oral, anal, vaginal, neprotejat. Până la apariţia modificărilor vizibile vor trece săptămâni, chiar şi luni, la multe infecţii nu apar deloc simptome. Urmări Chiar şi o infecţie care nu se face cunoscută prin negi poate cauza după mai mult timp cancer, cel mai des cancer de col uterin la femei. Probabil carcinomul de pe penis, vagin şi cel anal sunt de asemenea urmările unei infecţii HPV. Protecţie Prezervativele protejează de o transmitere – dar numai în măsura în care evitaţi contactul cu modificări bolnave ale pielii sau cu lichidele corporale în care se află agenţii bolii. Un control anual împotriva cancerului este deosebit de important, în special pentru femei. Dar şi bărbaţii ar trebui să meargă periodic la consult. Dacă are loc tratarea, şi partenerul/partenera ar trebui tratat/ă. Vestea bună este că de scurt timp există un vaccin! Un vaccin împotriva viruşilor umani de papilom (tip HPV 16,18) este recomandat începând cu acest an tuturor fetelor între 12 şi 17 ani. Vaccinul trebuie făcut în trei doze înainte de primul contact sexual.Datorită faptului că nu se poate face un vaccin împotriva tuturor tipurilor de virus papilom, vaccinul nu înlocuieşte consultările periodice. Vindecare, tratare Negii vaginali pot fi trataţi cu medicamente pe piele sau pot fi îndepărtaţi prin operaţie. Dar şi după îndepărtare pot rămâne viruşii în piele, de aceea tratarea poate fi de durată.

HIV/SIDA. Mai multe...

HIV/SIDA Descriere Prescurtarea SIDA (Acquired Immune Deficiency Syndrome) înseamnă „ sindrom dobândit de imunodeficienţă”. O astfel de deficienţă a sistemului imunitar al organismului este contactată prin virusul HI. Viruşii HI se transmit dacă sânge, spermă sau lichid vaginal ajunge pe mucoasa vaginală sau a intestinelor unei alte persoane. Mai întâi majoritatea oamenilor infectaţi cu HIV rămân ani de zile fără nici un simptom, până se formează deficienţa imunitară. În stadiul avansat apar infecţii tipice ale agenţilor ce provoacă boli, agenţi care nu afectează un om sănătos. De asemenea pot apărea tumori rare. Viruşii HI sunt transmişi în principal la contactul lichidelor corporale cu vaginul sau mucoasa intestinului gros. Foarte sensibilă este mucoasa intestinală, aceasta poate prelua în mod direct viruşii HI. Şi în cazul contactului vaginal riscul este foarte mare. În cazul contactului oral poate apărea o infecţie atunci când sperma este preluată în gură, iar mucoasa bucală a suferit schimbări, de ex. este inflamată. Dacă există şi alte boli cu transmitere sexuală, riscul unei infectări cu HIV este mult mai mare, fiindcă virusul poate pătrunde mai uşor în mucoasele inflamate, aşa cum sunt cele ce apar la o infecţie cu clamidia sau gonoree. Simptome + Urmări O vindecare a HIV/SIDA nu este posibilă până astăzi şi nu există nici un vaccin. Virusul nu poate fi îndepărtat din corp. Vindecare, tratare Terapia medicamentoasă sub forma aşa-numitei terapii combinate stopează înmulţirea virusului şi întârzie astfel cursul bolii. Astfel SIDA nu mai duce repede la moarte ca în trecut, iar oamenii infectaţi au o calitate mai ridicată a vieţii. Terapie prin combinaţie înseamnă că se administrează mai multe preparate în acelaşi timp, fiindcă tulpinile viruşilor HI se modifică mereu şi pot deveni rezistenţi împotriva anumitor substanţe. O astfel de formă de terapie este denumită şi HAART: terapie activă antiretrovirală. Protecţie Acest progres îmbucurător din cadrul tratamentului medicamentos a dus la un comportament delăsător de protecţie în timpul sexului şi a crescut din nou rata îmbolnăvirilor din ultimul an. „sexul protejat” reprezintă protecţia eficientă împotriva HIV.

Andere Erkrankungen

Infecţie cu trichomonade . Mai multe...

Infecţie cu trichomonade Descriere Agenţii unei infecţii cu trichomoniade se stabilesc în vagin, intestin sau uretra masculină. Simptomele apar după mai multe zile sau săptămâni de la infectare. La bărbaţi se manifestă prin dureri la urinare, respectiv o presiune continuă a vezicii. Simptome În timp ce infecţia are loc de multe ori fără simptome clare la bărbaţi, la femei apare des o scurgere urât mirositoare, sub formă de spumă, însoţită de mâncărime, arsuri şi dureri în timpul actului sexual. O infecţia cu trichomoniade are loc mai ales în timpul unui contact sexual neprotejat, în special în cazul sexului anal.Transmiterea poate avea loc şi prin obiecte utilizate în comun, precum prosoape sau jucării sexuale. Urmări Partea negativă a infecţiilor cu trichomoniade este aceea că ea creşte riscul unei infectări cu alte boli cu transmitere sexuală (şi HIV). Protecţie În timpul secului prezervativele protejează împotriva unei infecţii. Vindecare, tratare Dacă are loc totuşi infectarea, infecţiile cu trichomoniade pot fi tratate cu ajutorul antibioticelor. Este important ca şi partenerul să fie tratat.

Scabie. Mai multe...

Scabie Descriere Scabia este o boală clasică transmisibilă sexual. Transmiterea de sarcoptes scabie ( o insectă minusculă) are loc în general supă un contat mai lung al pielii. Astfel ea poate fi transmisă şi prin contactul sexual. Paraziţii scabiei sapă canale mici în epidermă şi depun acolo ouă. Simptome + Urmări Ca urmare se formează umflături sub forma unei cruste pe piele (în spaţiile dintre degete, în zona genitală şi sub braţ). După câteva săptămâni apare o mâncărime puternică, în special noaptea, acesta este simptomul principal. Dacă se formează mici răni datorate scărpinatului, se vor forma porţi de acces pentru alte infecţii. Protecţie Scabia poate fi evitată printr-o igienă atentă şi prin schimbarea periodică a lenjeriei. Vindecare, tratare Dacă apare o infestare, va avea loc o tratare chimică exterioară. Toţi partenerii sexuali şi membrii familiei trebuie de asemenea trataţi.

Păduchi laţi. Mai multe...

Păduchi laţi Descriere Păduchii lați sunt paraziți externi, care se agață de rădăcinile părului pubian, unde își fac cuib, de altfel, depun ouă - care se numesc lindină. În cazul unei forme mai puternice îşi pot face cuib şi în părul de sub braţ sau în restul părului corporal. Transmiterea are loc printr-un contact fizic apropiat, prin contact sexual, lenjerie intimă. Simptome + Urmări După câteva zile muşcăturile păduchilor cauzează mâncărimi şi pete pe piele. Vindecare, tratare Pentru tratare se utilizează şampoane, alifii sau soluţii. Îndepărtarea lindinii se face cu un piaptăn. Îmbrăcămintea şi saltelele trebuie dezinfectate.

Mituri şi erori

Fiecare dintre noi are propriile imagini în cap referitoare la bolile ce se transmit sexual.

Una dintre ele este aceea că HIV şi alte boli transmise sexual apar numai la bărbaţi activi homosexual. Această părere provine din perioada de început a anilor 1980, când a început epidemia de SIDA, iar boala a fost observată mai întâi la bărbaţi activi homosexual (istoria HIV/SIDA). De fapt sunt ameninţate toate persoanele care practică contact sexual neprotejat, fără să ştie ceva despre stadiul de HVI al partenerului.
Este corectă că grupul de bărbaţi care fac sex cu bărbaţi (MSM), prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire cu HIV.

Istoria HIV/AIDS În 1981 au fost descrise în USA infecţii care au atacat în special oameni cu un sistem imunitar slăbit şi anume bărbaţi homosexuali din Los Angeles, care fuseseră sănătoşi. Deja în 1982 s-a bănuit că este vorba de o boală a slăbirii sistemului imunitar. După ce au apărut cazuri şi la dependenţi heterosexuali de droguri şi la cei care au primit sânge (prin perfuzii de sânge), era clar că boala nu avea nimic în comun cu homosexualitatea. Primul caz din Germania a fost de asemenea diagnosticat în 1982. După câţiva ani de cercetări s-a descoperit că un anumit virus era cauza bolii SIDA, În 1986 a fost introdus numele de virus uman imunodeficitar (HIV), În 1985 a avut deja loc prima conferinţă mondială despre SIDA. În 1987 a fost aprobat primul medicament pentru HIV/SIDA. Totuşi în anii 1980 şi în prima jumătate a anilor 1990 au murit mulţi oameni bolnavi de SIDA, printre care şi oameni celebrii, ca solistul de la Queen, Freddy Mercury (1991). În anii 1990 s-au realizat totuşi progrese considerabile în cadrul medicinii (terapie prin combinaţie), astfel încât calitatea vieţii şi durata de viaţă a oamenilor infectaţi cu HIV au crescut astăzi considerabil. De la începutul anilor 1990 fonta roşie este un simbol al solidarităţii cu oamenii pozitiv VIH şi bolnavi de SIDA. Până la sfârşitul anului 2004 au fost infectaţi aproximativ 73.000 de oameni cu HIV de la începutul epidemiei, dintre aceştia mai trăiesc la sfârşitul anului 2004 46.500. Rata anuală de noi îmbolnăviri creşte din nou din 2002, iar în anul 2005 era de 2.600 infectări noi. Pe plan mondial trăiesc aproape 33,2 de milioane de bărbaţi, femei şi copii cu HIV/SIDA. Imaginea de mai jos arată o estimare a numărului de copii și adulți care, în anul 2007, trăiesc cu SIDA (Institutul german Robert-Koch.) © Robert-Koch-Institut

De asemenea mulţi oameni cred că bolile transmisibile sexual apar tot mai rar în lumea noastră vestică. Această afirmaţie se opune unei creşteri de noi îmbolnăviri din Germania, de exemplu de sifilis şi HIV/SIDA.

De asemenea este răspândită concepţia că bolile cu transmisie sexuală nu pot fi transmise prin petting sau sex oral. Nici această afirmaţie nu este tocmai corectă. Depinde mereu de situaţie. Riscul de îmbolnăvire la sex oral este mic.
Dar îmbolnăvirile sunt posibile, dacă de exemplu are loc o scurgere de spermă în gură şi dacă în acelaşi timp există o iritaţie a faringelui sau dacă există răni în gură (de ex. răni ale gingiei), sau dacă partenerul penetrant are o infecţie a uretrei.
Dacă gura intră în contact cu sângele menstrual sau cu o secreţie vaginală infectată, există de asemenea un risc de îmbolnăvire.

De asemenea mulţi oameni sunt de părere că sexul cu prezervativ nu este plăcut, sau nu este la modă. Aceasta nu este de fapt decât o reprezentare mentală – des la băieţi şi la bărbaţi. Fetele şi femeile se gândesc poate de multe ori: "dacă insist să folosim un prezervativ, poate prietenul meu nu mai vrea să se culce cu mine". Astăzi există însă modele diferite de prezervative, de ex. unele foarte senzitive.
O hotărâre de a avea sex fără prezervativ ar trebui luată doar în cazul unui parteneriat stabil, cu acordul reciproc. Începutul acestei decizii poate fi un test HIV împreună.

"Dacă nu simt nimic, nu am nimic" – o concepţie care tocmai în cazul bolilor cu transmisie sexuală nu este valabilă. În cazul multor infecţii trec zile, săptămâni, luni sau ani fără simptome. Aceasta este o diferenţă faţă de multe alte boli pe care le cunoaştem. O altă deosebire a bolilor transmisibile sexual este aceea că de multe ori nu este suficient să fie tratat doar cel care are simptome. De multe ori este necesară şi o tratare a partenerului.

 

Urmări

O infecţie transmisibilă sexual poate avea efecte grave. Fără să o ştim, putem infecta alţi oameni, dacă infecţia nu se manifestă încă prin intermediul simptomelor, sau dacă acestea sunt atât de reduse, încât nu le percepem.

Fiindcă pot fi infectate şi alte persoane, trebuie să ne informăm partenerul/partenera sexuală cu orice preţ, atunci când bănuim o infecţie sau dacă suntem deja informaţi în această privinţă. Acest fapt poate avea consecinţe neplăcute şi în cadrul relaţiilor interumane. De exemplu atunci când trebuie să mărturisim că am fost infideli, sau când aflăm că partenerul a fost infidel.

Multe boli cu transmitere sexuală pot avea consecinţe de durată dacă nu sunt tratate, consecinţe care nu mai pot fi anulate. De exemplu femeile, la fel ca bărbaţii, pot deveni sterile. Unele boli pot atrage probleme de durată, iar altele precum HIV/SIDA au chiar urmări care ne ameninţă viaţa.

În special o infecţia HIV este încă urmată de izolarea socială şi de stigmatizare.

Protecție

O protecţie 100% împotriva unei îmbolnăviri cu o boală transmisibilă sexual nu există. Poate fi realizată însă o protecţie bună printr-un comportament corespunzător, astfel încât să poată fi savurată sexualitatea fără griji.

Aici se încadrează mai ales aşa-numitul sex sigur. De asemenea pentru anumite boli există deja un vaccin. De asemenea este importantă o igienă corespunzătoare.

Mai multe informaţii se află aici: sex sigur

Sex sigur

Sex sigur. În timpul sexului sigur nu are loc schimbul de lichide corporale între oameni. Nici spermă sau lichid vaginal, nici sânge nu ajung în corpul partenerului respectiv.

Sexul sigur poate fi practicat cel mai simplu prin utilizarea unui prezervativ în timpul actului sexual vaginal sau anal. De asemenea prezervativele pot fi obţinute peste tot: la farmacie sau la drogherie şi la supermagazin.

Dacă sunt utilizate corect, prin intermediul prezervativelor poate fi realizată o protecţie foarte bună. Cum funcţionează mai exact, este descris aici.

Wie wird ein Kondom richtig benutzt? (ÜBERSETZUNG FEHLT!) În primul rând este important ca la ruperea ambalajului prezervativului să se evite deteriorarea materialului subţire din cauciuc, de exemplu de către unghiile ascuţite. Nu rulaţi prezervativul pentru a-l verifica! Ar putea fi deteriorat astfel. Aerul din rezervorul prezervativului trebuie presat în afară cu ajutorul degetului mare şi al celui arătător, pentru a face spaţiu jetului de spermă de mai târziu. La final prezervativul poate fi rulat pe membrul întărit. Dacă nu funcţionează cum trebuie sau dacă prezervativul este pus greşit (marginea de rulaj pe interior), este de preferat să luaţi un prezervativ nou. © Bundeszentrale für gesundheitlichen Aufklärung/BzgA După orgasm este mai bine ca penisul să fie scos din anus sau din vagin cât este încă rigid. Fixaţi prezervativul în acest timp, ca să nu alunece la scoatere. Este important să fiţi atenţi ca sperma să nu fie împinsă în afară. Un prezervativ se va folosi mereu o singură dată, iar după utilizare trebuie să ajungă la gunoi, nu în toaletă. Este important să utilizaţi doar prezervative pe care este inscripţionat marcajul CE cu număr de verificare şi a căror dată de expirare nu este depăşită. De asemenea ambalajul nu trebuie să fie deteriorat. Prezervativele trebuie să fie protejate de presiune (de ex. portofel, buzunarul de la pantaloni) şi de căldură. În special pentru sexul anal există prezervative foarte rezistente, care nu se rup. Pentru uşurarea intrării membrului în anus sau în vagin folosesc mulţi parteneri produse de lubrifiere – prezervativele pot fi utilizate numai cu lubrifianţi care nu conţin grăsimi, care se dizolvă în apă. Uleiurile sau grăsimile atacă latexul, astfel încât prezervativul se poate rupe uşor. Dacă o femeie doreşte să se protejeze suplimentar cu ajutorul uvulei sau al spumei, este de asemenea necesar să utilizeze un produs care să nu conţină grăsimi. La sexul anal, lubrifianţii care nu conţin grăsimi ajută la reducerea presiunii asupra prezervativului. Funcţionează asemănător cu un prezervativ. Mai multe despre această temă puteţi citi aici.

De asemenea trebuie să vă asiguraţi că nu preluaţi spermă în timpul sexului oral – în timpul sexului oral cu bărbaţi poate fi de asemenea utilizat un prezervativ, pentru sexul oral cu femeile există şerveţele speciale (de ex. la farmacie sau la suport – SIDA) care pot fi aplicate pe vagin. Contactul cu modificări ale pielii, precum băşici sau umflături trebuie evitat pentru orice eventualitate – acestea pot indica o infecţie existentă.

Cel mai important este să discutaţi cu partenerul dumneavoastră despre sex sigur – şi asta înainte să aibă loc contactul sexual.

Nu trebuie să vă temeţi de acest lucru. De cele mai multe ori toată lumea va fi bucuroasă că tema este exprimată, iar sexualitatea poate fi trăită fără frică.

Mai multe informaţii se află aici: Vaccin

Vaccin

Vaccin. De anumite boli transmisibile ne putem proteja şi printr-un vaccin.

Comisia permanentă de vaccinare (STIKO) din Germania recomandă tinerilor un vaccin împotriva hepatitei B (care este administrat de multe ori sub formă de vaccin combinat cu hepatita A) şi un vaccin împotriva viruşilor umani papilloma (HPV). 

Mai multe informaţii se află aici: Igienă

Igienă

Igienă. Şi o igienă înţeleasă corect contribuie la protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Printr-o igienă intimă regulată poate fi dezvoltată o senzaţie pozitivă a corpului şi putem percepe modificările posibile mai bine.

La femei este important să fie atente ca necesarul natural de bacterii să nu fie afectat – acest lucru se poate întâmpla datorită utilizării de spălături pentru vagin, sprayuri intime şi alte produse de acest gen. Când vaginul devine uscat, agenţii bolilor pot pătrunde mai uşor.

Mutora din aceşti agenţi le este propice un mediu cald şi umed. De aceea este bine să purtaţi o îmbrăcăminte cât mai permeabilă (de ex. lenjerie din bumbac).

Tratament

Bolile cu transmitere sexuală trebuie să fie tratate de un medic. Responsabili sunt în acest caz medicii dermatologi, precum şi ginecologii pentru femei şi urologii pentru bărbaţi.

Multor oameni le este ruşine atunci când merg la medic din cauza unei modificări în zona genitală, pentru a fi consultaţi. Pentru medic însă astfel de infecţii nu sunt nimic deosebit – ele nu sunt tocmai rare. În general proporţia bolilor cu transmitere sexuală este în creştere.

O tratare la timp duce în cazul celor mai multe infecţii la vindecare. Tratarea trebuie să aibă loc după un control aprofundat întreprins de un medic – tratarea proprie poate aduce cu sine infecţii sau poate chiar cauza leziuni, care nu mai pot fi tratate.

De asemenea este important să aibă loc o tratare a ambilor parteneri – altfel infecţia poate trece mereu de la unul la celălalt ( efectul ping-pong). Şi foştii parteneri trebuie informaţi atunci când contactul sexual nu a avut loc cu mult timp în urmă.

Acelaşi lucru este valabil pentru oameni care fac sex cu mai mulţi parteneri. În principal este bine să vorbim cu partenerii atunci când suntem noi bolnavi de o boală cu transmitere sexuală sau dacă bănuim că suntem bolnavi. Chiar dacă ne simţim incomod, acest fapt ajută la împiedicarea transmiterii infecţiilor.

Cine bănuieşte că are o infecţie sau are simptome care indică o infecţie, trebuie obligatoriu să se asigure că utilizează prezervative în timpul actului sexual. Chiar dacă este greu: este poate mai bine să renunţe total la sex.

A propos: în Germania există obligativitatea de a anunţa în cazul anumitor infecţii, conform legii de protecţie împotriva infecţiilor. Infectarea cu HIV şi sifilis, precum şi hepatita B trebuie anunţate la Institutul Robert Koch din Berlin, organizaţia centrală a guvernului federal în domeniul supravegherii şi prevenirii bolilor.

Cine are mai mulţi sau cine schimbă partenerii sexuali, sau cine doreşte să se hotărască împreună cu partenerul sau partenera pentru sex fără prezervativ, trebuie să facă neapărat un test HIV. Acest lucru este posibil la medic sau anonim, la instituţiile de sănătate (gratuit, sau pentru o sumă minoră). Prin intermediul unui test HIV se cercetează dacă corpul a format anticorpi (substanţe imunitare) împotriva virusului HIV – o infecţie poate fi exclusă printr-un astfel de test la cel puţin trei luni după ultima situaţie riscantă.