Instruire

Acest domeniu al platformei de învăţare „In touch with health“ („în legatură cu sănătatea“) le stă la dispoziţie tuturor multiplicatorilor, care vor să transpună condiţiile pentru sănătate de la temele Piele și Boli cu transmitere sexuala (pe scurt BTS) într-un set de învăţare.

În paginile ce urmează găsiţi diferite informaţii, care vă sunt necesare pentru a realiza proiecte şcolare si extraşcolare despre condiţiile necesare sănătaţii.Printre acestea se numără informaţii generale la proiectul de sănătate PAEDIMED, în cadrul căruia s-a dezvoltat împrejurarea învăţării, cât şi informaţii de bază la tema Sănătate (-condiţii). Mai departe obţineţi informaţii suplimentare şi materiale pentru decorarea orei de predare sau al proiectului.

    "Despre Paedimed": Aici primiţi o sugestie despre proiectul de sănătate PAEDIMED şi despre ideea de bază, care stă în spatele imprejurărilor de învăţare. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm faceţi un click aici.

    "Sănătate & CO": Ce este sănătatea şi cum funcţionează condiţiile pentru a fi sănătoşi? La această întrebare găsiţi răspunsuri la „Sănătate & Co“. Pentru informaţii suplimentare apăsaţi vă rog aici.

 

    "Modulul de învăţare": Aici primiţi informaţii suplimentare despre planul temelor oferite. Aici se numără conţinuturi suplimentare sub formă de indicii de link sau literare, cât şi propuneri pentru activităţi şi proiecte (de predare).
Pentru informaţii suplimentare apăsati vă rog pe modulul de învăţare corespunzător, pe Acneea, Eczemele, Soarele si STD.
În plus găsiţi aici informaţii suplimentare pe tema "Pielea".

Sănătate & Co

Despre ce înseamnă sănătatea există nenumărate şi diferite concepţii. Cu toate acestea o părere este comună: pe fiecare îl interesează sănătatea.

Pentru a facilita celor interesaţi accesarea la condiţiile de sănătate, acest capitol trebuie să ofere o retrospectivă la tema Sănătate şi condiţii de sănătate.   

  Sănătate: În acest domeniu întrebarea de bază va fi „ce înseamnă de fapt sănătatea?“ Mai multe informaţii găsiți aici.
     
  Condiţii de sănătate: Mereu se pune întrebarea, cum poate fi sănătatea exploatată. La întrebarea „Ce înseamnă condiţii de sănătate?“ se răspunde aici.
     

  Salutogeneza: Cu privire la condițiile de sănătate, factorii de risc care te îmbolnăvesc nu sunt principalele motive, ci resursele fiecăruia joacă un rol important. Mai multe despre modelul salutogenezei găsiti aici.
     
  Modelul HAPA: Modelul HAPA oferă impulsuri importante astfel încât condiţiile de sănătate să poată fi transpuse într-un set de învăţare. Aici se va prezenta mai amănunţit.
     
  Literatura: Informaţii suplimentare legate de această temă găsiţi aici.

Sănătate

Ce scrie de cele mai multe ori într-o felicitare pentru o zi de naştere? "Sincere felicitări, mult noroc în noul an din viaţă şi înainte de toate sănătate?" Este evident că sănătatea are un rol important pentru o viaţă mulţumitoare, sau chiar fericită. Un filosof cunoscut – Schopenhauer – a spus cândva: "Sănătatea nu este Totul, dar fără sănătate Totul nu este nimic". Acestea sunt exemplele care desluşesc aprecierea valorii sănătăţii.

La încercarea de a descrie scurt şi concis sănătatea ne lovim însă repede de limite.
Poate nu este posibilă o descriere general valabilă a sănătăţii, deoarece fiecare are o concepţie total personală a sănătăţii.
Astfel anumite experienţe şi anumite caracteristici personale pot juca un rol important în maniera personală de a percepe sănătatea.
Câteva exemple de concepţii ale sănătăţii sunt reprezentate în imaginea de mai jos. Unele definiţii sunt îndreptate spre funcţionarea corporală a "maşinăriei om", altele se referă doar le lipsa bolii, altele sunt complexe, ele situează în plan central bunăstarea oamenilor în cadrul unor experienţe şi senzaţii foarte diferite ( de ex. propriul corp, sentimente, relaţiile cu ceilalţi).

Cele mai diferite reprezentări ale sănătăţii pot fi corelate cu diverse comportamente. Cine este de exemplu de părere că nu are nici o influenţă personală asupra sănătăţii sale, fiindcă aceasta depinde de hazard sau de forţe superioare, probabil nu va interveni în susţinerea şi menţinerea sănătăţii sale. Cine este însă convins că este în mare parte responsabil pentru sănătatea sa, va evita poate mai mult un comportament care i-ar putea dăuna sănătăţii şi va încerca să întreprindă, activ, ceva pentru sănătatea sa.

Die Organizaţia Mondială pentru Sănătate (WHO) a adoptat în 1946 cea mai cunoscută definiţie a sănătăţii: "Sănătatea este starea de bunăstare totală fizică, spirituală şi socială şi nu doar eliberarea de boală şi infirmitate" (WHO 1946).

Importantă la această definiţie este revendicarea sa generală. Pentru acea perioadă poziţionarea stării bune a spiritualului (astăzi poate mai degrabă aspectul psihic) şi bunăstarea socială la acelaşi nivel cu bunăstarea fizică sub forma unei premise pentru sănătate, nu era un lucru de la sine înţeles.

Condiţiile ca să fim sănătoşi

Ce este protecţia sănătăţii? Ce înseamnă de fapt protecţia sănătăţii? Şi în acest caz Organizaţia Mondială a emis o definiţie cunoscută:

 

"Protecţia sănătăţii vizează un proces prin care să facă posibil pentru toţi oamenii un grad mai mare de autodeterminare a sănătăţii proprii şi să-i împuternicească astfel cu întărirea sănătăţii proprii." (WHO 1986).

Acestei idei călăuzitoare i se subordonează şi proiectul referitor la bolile de piele şi la bolile transmisibile sexual. Toate acestea mijlocesc posibilitatea ca elevii să poată învăţa şi să se poată informa, din exemplul temelor selectate aici, cum să-şi întărească prin autodeterminare propria sănătate.

Fragment special pentru echipe: În aşa-numita Ottawa-Charta (1986) Organizaţia Mondială pentru sănătate numeşte trei strategii de acţionare şi cinci câmpuri prioritare de acţionare ale protecţiei sănătăţii.

  Cele trei tipuri de acționare, condiționând starea de sănătate, sunt descrise aici.

Printre cele trei strategii de acţionare se numără reprezentarea intereselor, respectiv avocatura pentru sănătate, împuternicirea, înlesnirea, precum şi medierea şi crearea unei structuri.

1. Reprezentarea intereselor/avocatura pentru sănătate.
Printr-o intervenţie activă, prin intermediul avocaturii, vor fi influenţaţi în mod pozitiv factori dăunători şi benefici pentru sănătate (factori politici, economici, sociali, culturali, biologici, precum şi factori ai mediului şi comportamentali), şi vor fi transformaţi în factori beneficiu sănătăţii. De exemplu diferenţele sociale vor fi exploatate cu privire la stadiului de sănătate a copiilor şi a adolescenţilor.
 
2. Împuternicirea şi înlesnirea.

Diferenţele sociale ale stării sănătăţii vor fi micşorate, aşa cum vor fi create posibilităţi şi premise pentru a-i împuternici pe toţi oamenii în vederea realizării potenţialului maxim de sănătate.
Acestea cuprind atât protecţia şi înrădăcinarea într-un mediu social care să susţină oamenii, accesul la informaţii şi dezvoltarea abilităţilor practice, precum şi posibilitatea de a lua propriile hotărâri legate de sănătatea proprie.
Oamenii îşi pot desfăşura potenţialul de sănătate numai atunci când pot avea o influenţă asupra factorilor care le influenţează sănătatea.

 
3. Medierea şi crearea de structuri.
A treia strategie se referă la mediere şi structurare în sensul unei colaborări coordonate, cu participarea tuturor cabinetelor răspunzătoare, sectorului de sănătate, a celui social şi economic, în cadrul asociaţiilor neguvernamentale şi independente, a iniţiativelor, precum şi cu participarea instituţiilor locale, a industriei şi în a mijloacelor de mass-media. În continuare vor fi incluşi oameni din toate spaţiile vitale sub formă de indivizi, de familii şi de comunităţi.
     
  Cele cinci domenii fundamentale de acțiune, condiționând starea de sănătate, sunt descrise aici.

Cele cinci câmpuri prioritare pentru acţionare în vederea protecţiei sănătăţii au fost în cele din urmă identificate ca fiind următoarele:

1. Dezvoltarea unei politici universale de protecţie a sănătăţii
Aici sunt revendicaţi toţi factorii de decizie pe plan politic (comunal, pe planul Landurilor, pe plan federal, UE).
 
2. Crearea unor medii de viaţă care să promoveze sănătatea
Aici putem contura condiţii de promovare a sănătăţii chiar şi în cadrul propriului "Setting" (şcoală).
 
3. Susţinerea acţiunilor colective referitoare la sănătate
Aici sunt solicitaţi toţi "actorii" într-un sistem.
 
4. Dezvoltarea competenţelor personale
Aici putem face fiecare, ceva pentru noi, individual, şi putem ajuta, sub formă de învăţători, la dobândirea acestor competenţe de către şcolari.
 
5. Noua orientare a serviciilor de sănătate şi a altor servicii relevante pentru sănătate
Aici sunt solicitaţi specialiştii "formali" ai sănătăţii, care participă şi la proiectul nostru.

În special al patrulea domeniu de activitate "Dezvoltarea competenţelor personale" este important pentru derivarea unei sarcini pedagogice din domeniul sănătăţii.
În Ottawa-Charta sunt expuse următoarele referitor la această temă: susţinerea sănătăţii susţine "dezvoltarea personalităţilor şi a aptitudinilor sociale prin intermediul informaţiilor, educaţiei bazate pe sănătate, precum şi prin îmbunătăţirea competenţelor sociale şi a capacităţilor practice de viaţă".

Salutogeneza

"Ce îi îmbolnăveşte pe oameni?" Această întrebare preocupă în special ştiinţa medicinii. Se încearcă desluşirea şi influenţarea modului de formare a bolilor. Şi psihologii studiază tradiţional mai degrabă din această perspectivă influenţele care îmbolnăvesc, ca de ex. stresul. În ceea ce priveşte trecutul nostru apropiat, inversarea întrebării a creat o lărgire a perspectivei. Mai multe...

Încă din antichitate oamenii au fost preocupaţi de întrebarea, cum pot fi evitate bolile (prevenire), sau cum poate fi impulsionată chiar sănătatea (susţinerea sănătăţii). Hipocrate (460-377 î.Hr) a observat deja că omul îşi poate menţine sănătatea dacă trăieşte "în concordanţă cu orânduirea lumii".
Numai că de cele mai multe ori aceste reguli nu le sunt cunoscute oamenilor, astfel încât ei încalcă această orânduială a lumii şi devin bolnavi. La fel şi Galen (129-199 î.Hr.) a subliniat importanţa deosebită a prevenirii bolii şi a susţinerii sănătăţii : "Datorită faptului că timpul aprecierii valorii vine după sănătate, înainte de boală, la fel şi noi trebuie mai întâi să vedem cum o putem păstra şi abia pe al doilea plan să vedem cum putem vindeca mai bine boala."

"Ce îl menţine pe om sănătos?". Aşa sună întrebarea centrală descoperită întâmplător de un cercetător. A observat că din rândul femeilor care au fost traumatizate în perioada socialismului naţional (prizonierat în lagăre de concentrare), sănătatea unor femei a fost mai puţin afectată decât a altora. Din perspectiva clasică ("Ce îi îmbolnăveşte pe oameni?") ne-am fi ocupat de grupul femeilor afectate puternic psihic şi fizic.
Antonovsky a încercat însă să găsească în cadrul examinării femeilor mai puţin afectate din perspectiva sănătăţii, motive care le-au determinat să reacţioneze mai bine la astfel de "stressori". Antonovsky defineşte "stressori" ca cerinţe cu care omul trebuie să se confrunte.

În plus el dorea să verifice dacă aceste motive sunt valabile şi pentru alţi oameni.
Hotărâtor este faptul că "stressorilor" li se pot opune resurse de rezistenţă. Fiecare cunoaşte fenomenul conform căruia nu toţi oamenii care au fost expuşi aceloraşi agenţi ai unei boli se şi îmbolnăvesc. De exemplu în cazul unui val de răceală, unii oameni se molipsesc, iar alţii rămân sănătoşi. Am putea poate explica acest fapt prin forţe imunitare mai bune, care împiedică infecţia. Cum este însă posibil ca unii oameni să aibă forţe imunitare mai puternice, iar alţii mai slabe? Conceptul care încearcă să explice cum se formează sănătatea, dar şi boala, este denumit "Modelul salutogenezei" (al formării sănătăţii).

"Stressori", resurse de rezistenţă şi continuum de sănătate şi boală. Antonovsky aşează la baza modelului său de salotogeneză ipoteza centrală conform căreia în fiecare om sunt prezente atât părţi sănătoase, cât şi părţi bolnave. El vede sănătatea şi boala ca poli ai unui continuum. Sănătatea unui om depinde de felul de "stressori" la care este expus şi de resursele de rezistenţă de care dispune. Echilibrul dintre factorii care împovărează şi cei care decongestionează, respectiv protejează, determină nivelul de sănătate (vezi figură).

Stressorii şi relaţia cu aceştia determină în cadrul modelului salutogenezei în ce direcţie ne deplasăm în continuumul de sănătate şi boală. Stressorii nu trebuie să fie dăunători sănătăţii din perspectivă salutogenetică, hotărâtoare este confruntarea cu aceştia. Astfel relaţia reuşită cu stressorii poate avea efecte benefice asupra sănătăţii. În concluzie depinde de tipul stressorului şi de modul de rezolvare al stressorului, dacă acesta are consecvenţe pozitive sau negative asupra sănătăţii.
Factorii care hotărăsc dacă o mişcare duce la polul pozitiv (al sănătăţii) sau mai degrabă în direcţia polului negativ al bolii, sunt numiţi de Antonovsky "resurse generalizate de rezistenţă". Aici se încadrează toţi factorii care înlesnesc contactul constructiv cu stressorii. Aceşti factori se regăsesc atât în individ, dar şi în mediul înconjurător, respectiv în societate.

Efectele factorilor stressori: produc o stare de tensiune, care poate fi depășită sau nu, rezultând astfel noțiunile de Sănătate (Sanogeneză) sau de Boală (Patologie) – un proces continuu sănătate-boală.

Antonovsky a descris acest fapt foarte sculptural, în următorul citat şi-a precizat ipotezele de bază printr-o metaforă:
"...Ipoteza mea filosofică fundamentală este aceea că râul este curentul vieţii. Nimeni nu merge în siguranţă pe lângă mal. În concluzie pentru mine este clar, că o mare parte a râului este murdărită, atât la propriu, cât şi la figurat. Râul are bifurcaţii, care ne ghidează spre curenţi uşori sau către praguri fluviale periculoase şi vârtejuri. Munca mea este dedicată confruntării cu următoarea întrebare: ‚cum devenim un bun înotător, oriunde ne-am afla în râul a cărui natură este influenţată de condiţii istorice, socioculturale şi fizice de mediu?’" (Antonovsky tradus de Franke 1997, S. 92)

În perspectiva salutogenetică atenţia este îndreptată asupra modului în care o persoană prelucrează în mod pozitiv "stressorii". Resurse de rezistenţă, care permit o prelucrare pozitivă a "stressorilor", sunt de exemplu:

  • forţe imunitare suficiente (sistemul imunitar) ale corpului împotriva agentului bolii şi a altor "stressori",
  • capacitatea de a evita în mod activ stressorii (evitarea acestora printr-un comportament corespunzător de sănătate şi printr-un comportament preventiv/prevenire),
  • inteligenţa şi flexibilitatea intelectuală, pentru a ne putea adapta la condiţiile de viaţă sau pentru a le schimba activ,
  • resurse materiale pentru asigurarea protecţiei, a hranei, a locuinţei, etc.
  • suport social în reţele sociale (de ex. prieteni, familie, colegi de lucru).


Sentimentul de coerenţă. Sentimentul de coerenţă este central pentru disponibilitatea şi utilizarea resurselor de rezistenţă. Acesta se referă la atitudinea de bază a unei persoane, care o ajută să prelucreze stressorii pozitiv. Sentimentul de coerenţă are trei componente: capacitatea de înţelegere, capacitatea de manipulare şi existenţa unui rost, respectiv importanţa.

După Antonovsky un om marcat de un puternic sentiment de coerenţă reacţionează la cerinţe (stressori) identificându-le ca provocări şi activându-şi resursele de rezistenţă. Un sentiment de coerenţă slab dezvoltat duce dimpotrivă la perceperea cerinţelor ca pe o suprasolicitare.
Simţul coerenţei este în concluzie un autoportret pozitiv, activ al capacităţii de acţionare şi de rezolvare, care se alătură siguranţei posibilităţii de modelare şi de controlare a propriilor condiţii de viaţă.
Cu cât este mai dezvoltat simţul coerenţei, cu atât mai mare este posibilitatea de a depăşi stressorii cu succes şi cu efecte pozitive asupra sănătăţii. Astfel instituţiei de susţinere a sănătăţii îi revine sarcina de a-i ajuta pe tinerii din şcoli să-şi găsească simţul pozitiv al coerenţei.

 

Modelul HAPA

Educaţia sănătăţii nu aduce de multe ori succesele dorite. Multe comportamente riscante s-au dovedit a fi refractare, iar intervenţiile pedagogice se lovesc de multe ori de o acceptare redusă (de ex. fumatul, alimentarea sănătoasă).

De aceea este important să descifrăm procesele cognitive care sunt situate între mesajul pedagogic al sănătăţii şi comportamentul relevant pentru sănătate. Modelul schiţat în continuare poate aduce o contribuţie la clarificarea întrebării cum din intervenţii pedagogice se formează comportamentul dorit şi în care loc de îmbinare al acestui proces este ridicat gradul de probabilitate al eşecului.

O întreagă serie de modele încearcă să explice comportamentul oamenilor, din perspectiva sănătăţii, în privinţa formării şi influenţării sale. Un model care integrează factorii multor altor modele este modelul HAPA, care a fost creat la finalul anilor 1980 de către Ralf Scharzer, în Berlin. Acesta se îmbină conceptual cu modelul salutogenezei al lui Antonovsky. În acest model se porneşte de la faze individuale, care trebuie străbătute în sensul pozitiv, pentru a putea fi preluat şi menţinut comportamentul dorit (fir prin întreruperea unui comportament dăunător şi/sau adoptarea unui comportament care să susţină sănătatea).

Aceste faze sunt reprezentate în imaginea de mai jos. O expunere mai detaliată a acestei teme puteţi găsi aici.

Modelul HAPA

Într-o fază de motivare percepţia riscurilor, aşteptările rezultatelor acţiunilor şi aşteptările eficacităţii proprii influenţează formarea unei intenţii (stabilirea unui obiectiv). Prin percepţia riscului se face referire la aprecierea subiectivă a unei persoane din perspectiva nivelului de gravitate a îmbolnăvirilor şi a propriei vulnerabilităţi. Dacă un anumit risc este perceput în mod subiectiv ca ameninţare, se cântăresc în opoziţie aşteptări pozitive şi negative ale rezultatelor acţiunilor (la ce trebuie să renunţ, Ce primesc în schimb?).
Dacă se va ajunge în continuare la formarea unei intenţii, trebuie cumpănite aşteptările unor consecvenţe pozitive şi trebuie să existe un grad ridicat de probabilitate al propriei eficacităţi.
Aşteptările unei eficacităţi proprii ilustrează convingeri subiective asupra posibilităţii de a executa comportamente proprii pe baza propriei competenţe şi anume mai ales în situaţii care conţin elemente noi, imprevizibile sau pline de stres (exemplu: reuşesc să insist pentru utilizarea unui prezervativ chiar şi împotriva opunerii partenerului meu). Aşteptărilor de eficacitate proprie li se atribuie o importanţă ridicată nu numai în faza motivaţională a modelului, acestea decid şi în faza voliţiei dacă o schimbare de comportament poate fi menţinută şi în faţa opunerii.
Încheierea fazei motivaţionale creează intenţia unei schimbări de comportament ( de ex. nu va mai avea loc nici o relaţie sexuală neprotejată). Faza voliţiei începe, aici este vorba de planificare, iniţiere şi păstrarea comportamentului sănătos, precum şi de refacerea după eventualele reacţii adverse/recidive.
Faza voliţiei este împărţită la rândul ei în trei faze: faza anterioară acţiunii (planificare şi iniţiativă), faza acţiunii (executarea acţiunii şi menţinerea ei) şi faza posterioară acţiunii ( refacerea sau „disengagement” după eşec).

Datorită faptului că aşteptărilor de proprie eficacitate li se atribuie un rol deosebit de important în cadrul adoptării şi menţinerii unui comportament relevant pentru sănătate, sunt schiţate aici condiţiile de formare şi de influenţare în special prin intermediul profesorilor sau prin alţi multiplicatori.

Aşteptările eficacităţii proprii

Un formular în vederea clasificării aşteptărilor generale de eficacitate proprie după Matthias Jerusalem & Ralf Schwarzer (1981) revizuit în 1999, evidenţiază la ce se referă aşteptările de eficacitate proprie şi cum pot fi anulate.

 
  1. Atunci când apare obstacole găsesc metode şi căi de a mă impune.
  2. Rezolvarea problemelor rele îmi reuşeşte mereu, atunci când îmi dau silinţa.
  3. Nu găsesc nici o dificultate în realizarea intenţiilor şi obiectivelor mele.
  4. în situaţii neaşteptate ştiu mereu cum trebuie să mă comport.
  5. şi în cazul evenimentelor surpriză sunt de părere că mă pot descurca bine.
  6. Privesc relaxat greutăţile, fiindcă pot avea încredere mereu în abilităţile mele.
  7. Orice s-ar întâmpla, mă voi descurca.
  8. Pot găsi o rezolvare pentru fiecare problemă.
  9. Atunci când se îndreaptă ceva nou spre mine, ştiu cum să o pot folosi.
  10. Atunci când apare o problemă, o pot rezolva prin forţe proprii.

Formatul răspunsurilor are patru trepte: (1) nu este corect, (2) nu este aproape deloc corect, (3) este mai degrabă corect, (4) este corect.

 

Pe lângă acest instrument pentru colectarea aşteptărilor generale de eficienţă proprie există încă un instrument pentru colectarea aşteptărilor de eficienţă proprie a învăţătorilor ( Ralf Schwarzer & Gerdamarie S. Schmitz, 1999).

 
  1. Sunt sigur că pot avea o relaţie bună cu elevii problemă dacă îmi dau silinţa.
  2. Ştiu că pot păstra o relaţie bună cu părinţii, chiar şi în situaţii grave.
  3. Ştiu că reuşesc să transmit materia relevantă la teste chiar şi elevilor care fac cele mai multe probleme.
  4. Sunt sigur că pe viitor mă pot concentra mai bine asupra problemelor individuale ale elevilor.
  5. Chiar dacă ora mea este deranjată, sunt sigur că pot păstra relaxarea necesară.
  6. Chiar dacă nu mă simt prea bine, mă pot concentra încă bine asupra elevilor.
  7. Chiar dacă mă implic încă atât te mult pentru dezvoltarea elevilor mei, ştiu că nu pot realiza multe. (-)
  8. Sunt sigur că pot avea idei creative, cu care pot schimba structurile nefavorabile ale cursului.
  9. Am încredere că voi putea trezi interesul elevilor pentru proiecte noi.
  10. ÜBERSETZUNG FEHLT! Ich kann innovative Veränderungen auch gegenüber skeptischen Kollegen durchsetzen.

Observaţie: elementelor marcate cu (-) trebuie să li se schimbe polaritatea.
Formatul răspunsului are patru nivele: (1) nu este corect, (2) nu este aproape deloc corect, (3) este mai degrabă corect, (4) este corect.

 

Pentru dezvoltarea unei scale a propriei eficacităţi a învăţătorului au fost identificate mai întâi diversele cerinţele ale competenţelor din cadrul câmpului meseriei de învăţător. Aici este vorba mai ales de domeniile (a) performanţa profesională, (b) evoluţie profesională, (c) interacţiuni sociale cu elevi, părinţi şi colegi, precum şi (d) reacţia la stresul de la locul de muncă. Toate cele patru domenii trebuie să fie reprezentate în cadrul unui instrument de măsurare a eficacităţii proprii a învăţătorului.

 

Convingerile propriei eficacităţi sunt clădite în decursul vieţii prin intermediul informaţiilor provenite din patru surse diferit: (1.) informaţii datorate succeselor propriilor acţiuni, (2.) informaţii provenite din experienţe datorate comparaţiei sociale cu alţii, (3.) informaţii obţinute prin confirmări verbale convingătoare ale altora, importanţi, (4.) informaţii datorate unor stări psihologice şi afective.

  Aceste informaţii referitoare la eficacitatea proprie sunt integrate continuu. Aici sunt reprezentate într-un tabel exemple de posibilităţi pentru încurajarea aşteptărilor de eficacitate proprie în cadrul diverselor domenii.

1. Informaţii de eficacitate proprie prin intermediul propriilor succese de comportament
Prin succese. Convingerile puternic dezvoltate de eficacitate proprie nu vor fi anulate prin eşecuri individualizate.
Prin rezolvarea sarcinilor dificile. Rezolvarea sarcinilor uşoare nu are nici o influenţă asupra convingerii eficacităţii proprii.
Prin succesele performanţelor care sunt posibile datorită suportului din exterior. Eşecurile datorate condiţiilor nefavorabile nu duc la reducerea convingerilor de eficacitate proprie. Asocierea cu succesele acţiunilor din domenii diferite: sport, limbă, matematică, contacte sociale…? Cum sunt prezentate la curs posibilităţile de a trăi succesele propriilor acţiuni? Cum sunt create posibilităţi de a trăi succesele propriilor acţiuni în afara cursului? Cum se schimbă posibilităţile pentru succesele acţiunilor conform vârstei sau conform dezvoltării?
 
2. Informaţii referitoare la eficacitatea proprie prin intermediul experienţelor provenite din comparaţia cu alţii
Informaţii referitoare la eficacitatea proprie sunt derivate mai degrabă din urmărirea persoanelor model ce întreprind acţiuni cu succes, şi cu care există o anumită asemănare. Cu cine se compară elevul/eleva? În ce domeniu se compară elevul/eleva cu ceilalţi? Cum se echilibrează domeniile diferite? Cum sunt ilustrate la curs situaţiile care se compară elevul/eleva? Cum o face în afara cursului?
 
3. Informaţii prin răspunsuri verbale convingătoare a altora importanţi
Învăţătorii, părinţii şi prietenii sunt persoane importante care pot da răspunsuri. În viaţa cotidiană deciziile suntconcentrate de cele mai multe asupra aspectelor ce nu au reuşti pînă acum. Concentrarea asupra elementelor realozate ridică gradul trăirii eficacităţii proprii şi a reuşitei. Evaluarea se apropie de cele evaluate?
 
4. Informaţii preluate din stări psihologice şi afective
Interpretarea unei excitaţii sentimentale este dependentă de procese cognitive de evaluare, în acest caz de aşteptări deja existente îndreptate asupra eficacităţii proprii. Nivelul fizic de activare, de ex. În timpul unei activităţi cu clasa, poate indica în raport cuaşteptările de eficacitate proprie eşuarea sau succesul.

Literatură

Urmatoarele concluzii literare vă dau posibilitatea să intraţi mai profund în tema Sănătate și condiţii de sănătate.   

  • Antonovsky A.: Unraveling the Mystery of Health – How People Manage Stress and Stay well. San Francisco: Jossey-Bass Publishers, 1987 (deutsch: Franke, A.: Salutogenese: Zur Entmystifizierung der Gesundheit. Dgvt-Verlag, Thübingen 1997
  • Bundeszentrale für gesundheitliche Aufklärung (BZgA) (Hrsg:): Leitbegriffe der Gesundheitsförderung. Verlag Peter Sabo, Schwabenheim, 2000
  • Schwarzer, Ralf: Pschychologie des Gesundheitsverhaltens. Einführung in die Gesundheitspsychologie. 3., überarb. Aufl., Hogrefe, Göttingen 2004
  • Schwarzer, Ralf. Volitionstheorie in der Gesundheitserziehung. Z.f.Päd.40, 907-922, 1994
  • Franke, Alexa: Modelle von Gesundheit und Krankheit. Verlag Hans Huber, Bern 2006
  • WHO (1986) Ottawa Charta. 1st International Conference on Health Promotion, Ottawa, Canada, November 1986
  • Windemuth, D., Wetzstein, A.: Salutogenese – Ein Konzept und seine Bedeutung für den Gesundheitsschutz. Die BG 2/2005
  • Wulfhorst, B: Theorie der Gesundheitspädagogik. Legitimation, Aufgabe und Funktionen von Gesundheitserziehung. Reihe Grundlagentexte Gesundheitswissenschaft. Juventa, Weinheim 2002

Modulul Acneea

Aici primiţi informaţii suplimentare la tema „Acneea“. Aici se numără conţinuturi amănunţite sub formă de link, cât şi propuneri şi îndrumări pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Mai departe primiţi materiale cu imagini corespunzătoare.

Modulul Acneea
Material didactic puteţi descărca aici.
Propuneri pentru metodologia cursurilor găsiţi aici.
Imagini didactice puteți descărca aici.

Informaţii suplimentare

In cele ce urmează vă vor fi oferite diferite surse de pe internet, care vă pun la dispoziţie literatură suplimentară şi detaliată, la tema „Acneea“. (GERMAN!)

 

 

Metode de prezentare

Pe această pagină primiţi diferite propuneri pentru metodele de predare şi învăţare la temele „Acneea“. Pentru realizarea acestora, trebuie să ai o sfera cât se poate de largă de oferte. Aceasta este suficientă pentru activităţi scurte, până la mărirea proiectelor. Pentru discuţii în sala de clasă şi pentru proiecte multimedia, mai trebuie alăturat încă ceva.

Singurele propuneri de metode sunt descrise la modul general, în cele ce urmează. Aici se numără conţinuturile, modurile de transpunere și variantele, dar şi necesitatea mediatorilor şi a timpului. Suplimentar, pentru fiecare metodă, vă stă la dispozitie o mână de ajutor care să vă îndrume (inclusiv foile de lucru şi textele).

 

Story Telling: „Groaza de acnee“
Conţinut şi scop
Activitatea dezvoltă ideea lui Max de a scrie o poveste despre groaza Nataliei faţă de acnee. Acneea este, de regulă, asociată cu importante probleme psihice. Elevii trebuie să reflecteze şi să discute pe marginea temei acnee şi psihologie. Astfel, prin antrenarea lor în discuţie, elevii sunt impulsionaţi să scrie (în grupe mici) o povestioară despre acnee. Aceştia trebuie să descrie “groaza interioară” pe care mulţi dintre cei cu acnee o trăiesc, cât şi (dez-)avantajele trăite şi temute şi, de asemenea, să dezvolte eventuale strategii de rezolvare a acestei probleme.

Implementare
- poate fi integrată în orele de curs
- sunt posibile scopuri interdisciplinare (de exemplu biologia, limba germană)
- se poate discuta şi despre puncte de legătură internaţionale.

Variante
sunt posibile diferite variante; de exemplu poveste “scrisă pe hârtie” sau Wiki(pedia).
Materiale/resurse utilizate
Pentru Wiki este necesară conexiunea la internet
Timpul necesar
- Timp de pregătire: timp şi efort redus (până la 1 oră)
- Timp necesar de predare: de la 1 oră dublă/ 2 ore
- Analiza rezultatelor: timp şi efort mediu (de la 2 la 3 ore)
Download der detaillierten Handreichung

 

Interviu: Acneea – cum a fost pentru tine?
Conţinut şi scop
Prietenii din povestire au avut experienţe diferite cu acneea. Aproape oricine, care a trecut prin pubertate a avut acnee. Prin interviuri cu "cei care au supravieţuit acneei" (persoane de la 18 ani în sus) şi prin analiza în grup ale acestor interviuri se dovedeşte elevilor că simptomele specifice acneei dispar odată cu înaintarea în vârstă şi că majoritatea scapă de acnee fără urmări.

Implementare
- integrată în orele de studiu

Variante
diferite variante sunt posibile, interviul direct sau înregistrarea acestuia prin mijloace audio sau video.
Materiale/resurse utilizate
în caz de înregistrare audio (vizuală) este necesar echipament adecvat.
Timpul necesar
- Timp de pregătire: 1 oră
- Timp de predare: 2 ore (în cazul înregistrării audio/vizuale 4 ore)
- Analiza rezultatelor: 2-3 ore
Download der detaillierten Handreichung

 

Material didactic (imagini)

În această secţie vi se oferă material multimedia, care poate fi folosit la ore sau în cadrul unor proiecte în afara şcolii.

 

Material medical (imagini):
Acnee comedoniană: 1, 2, 3
Acnee inflamatorie: 1, 2, 3
Acnee nodulară: 1, 2, 3

     
    Informaţii suplimentare:
Entstehung der Akne: Bild 1, Bild 2, Bild 3

 

 

Modulul Soarele

Aici primiţi informaţii suplimentare la tema „Soarele“. Aici se numără conţinuturi amănunţite sub formă de link, cât şi propuneri şi îndrumări pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Mai departe primiţi materiale cu imagini corespunzătoare.

Modulul Soarele
Material didactic puteţi descărca aici.
Propuneri pentru metodologia cursurilor găsiţi aici.
Imagini didactice puteți descărca aici.

Informaţii suplimentare

In cele ce urmează vă vor fi oferite diferite surse de pe internet, care vă pun la dispoziţie literatură suplimentară şi detaliată, la tema „Solarele“.

 

 

Metode de prezentare

Pe această pagină primiţi diferite propuneri pentru metodele de predare şi învăţare la temele „Soarele“. Pentru realizarea acestora, trebuie să ai o sfera cât se poate de largă de oferte. Aceasta este suficientă pentru activităţi scurte, până la mărirea proiectelor. Pentru discuţii în sala de clasă şi pentru proiecte multimedia, mai trebuie alăturat încă ceva.

Singurele propuneri de metode sunt descrise la modul general, în cele ce urmează. Aici se numără conţinuturile, modurile de transpunere și variantele, dar şi necesitatea mediatorilor şi a timpului. Suplimentar, pentru fiecare metodă, vă stă la dispozitie o mână de ajutor care să vă îndrume (inclusiv foile de lucru şi textele).

 

"Testul solar": Testăm modul în care ne expunem la soare
Conţinut şi scop
Activitatea se referă la diferitele moduri de expunere la soare ale lui Max şi ale prietenilor săi. Radiaţiile cu UV nu fac întotdeauna bine pielii noastre. De aceea este important să ne protejăm corespunzător în timpul expunerii la razele UV pentru a rămâne sănătoşi. Prin auto-reflectare şi reflectare în grup, elevii trebuie să fie stimulaţi să stabilească într-un mod cât se poate de concret şi intersubiectiv modul propriu de expunere la soare, prin reflectare şi discuţii. Pentru aceasta, pe lângă textele informaţionale ale modulului de învăţare, se vor oferi foi de lucru.

Implementare
- integrată în orele de studiu
- sunt posibile puncte de legătură internaţională

Variante
muncă în echipă; auto-reflectare şi reflectare în grup
Materiale/resurse
texte informaţionale ale modulului de învăţare, foi de lucru puse la dispoziţie
Timpul necesar
- Timp redus de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: aproximativ 1 oră
- Analiza rezultatelor: până la 1 oră
Download

 

Testarea tipului de piele:Ce tip de piele am?
Conţinut şi scop
Tema prezintă diferitele tipuri de piele ale celor patru prieteni din povestea introductivă. În funcţie de tipul de piele trebuie luate diferite măsuri împotriva soarelui. De aceea este important să vă cunoaşteţi tipul de piele. Elevii trebuie să-şi stabilească propriul tip de piele şi, prin urmare, să indice măsurile individuale de protejare împotriva soarelui pentru a se comporta corect în momentul expunerii la soare.

Implementare
- integrată în orele de studiu

Variante
auto-reflectare şi reflectare în grup
Materiale/resurse
textele prevăzute pentru modulul de învăţare; foaia de lucru pusă la dispoziţie
Timpul necesar
- Timp de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: 1 oră
- Analiza rezultatelor: până la 1 oră
Download

 

Story Telling: Protecţia solară perfectă sau catastrofă?
Conţinut şi scop
Tema se referă la comportamentul celor patru prieteni în momentul expunerii la soare. Elevii trebuie să-şi expună diferite măsuri pentru protecţia împotriva soarelui, creând (în echipe) diferite situaţii sub formă de povestiri fictive. Câteva povestiri trebuie să aibă personaje model, câteva trebuie să prezinte comportamente total eronate în timpul expunerii la soare.

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii (biologie, artă)
- este posibilă colaborarea internaţională

Variante
muncă individuală sau în echipă; sunt posibile variante ale Story Telling-ului: de exemplu, poveşti scrise sau Wiki, povestiri pregătite medial (poveste foto, transpunere audio(vizuală)
Materiale/resurse
- textele corespunzătoare modulului de învăţare
- în funcţie de variantă acces la internet, echipament foto, audio, video (eventual puteţi folosi camera de la telefoanele mobile ale elevilor)
- dacă este necesar, rechizite
Timpul necesar
- Timp de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: cel puţin 4 ore
- Analiza rezultatelor: 2-3 ore
Download

 

Poster informaţional: Propuneri pentru vacanţa de vară
Conţinut şi scop
Tema se referă la povestea introductivă şi la comportamentul celor patru prieteni în timpul expunerii la soare. Exact înainte de vacanţă, elevii ar trebui informaţi din nou despre măsurile de protejare împotriva soarelui. Elevii realizează (în echipă) panouri pentru propria lor şcoală şi dau colegilor sfaturi pentru protejarea împotriva soarelui pe timpul vacanţei. Este prezentat astfel comportamentul corect în momentul expunerii la soare, cât şi activităţi alternative.

Implementare
- iintegrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii (biologie, artă; informatică/ administrarea afacerilor /prelucrarea textelor)
- este posibilă colaborarea internaţională

Variante
munca în echipă; realizarea unui panou
Materiale/resurse
- textele corespunzătoare modulului de învăţare
- materiale pentru realizarea unui poster
- în cazul realizării pe cumputer, programe corespunzătoare de grafică şi de prelucrare a textului
Timpul necesar
- Timp de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: de la 2 ore
- Analiza rezultatelor: până la 1 oră
Download

Material didactic (imagini)

În această secţie vi se oferă material multimedia, care poate fi folosit la ore sau în cadrul unor proiecte în afara şcolii..

 

Medizinisches Bildmaterial:
Melanom malign: 1, 2, 3
Carcinom bazocelular: 1, 2, 3
Carcinom spinocelular: 1, 2, 3
Arsuri solare: 1, 2
Alergie solară: 1, 2

     
   

 

Modulul Eczemele

Aici primiţi informaţii suplimentare la tema „Eczemele“. Aici se numără conţinuturi amănunţite sub formă de link, cât şi propuneri şi îndrumări pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Mai departe primiţi materiale cu imagini corespunzătoare şi teste de întrebări pentru ca acestea să fie transpuse în orele de curs sau în proiecte.

Modulul Eczemele
Material didactic puteţi descărca aici.
Propuneri pentru metodologia cursurilor găsiţi aici.
Imagini didactice puteți descărca aici.

Informaţii suplimentare

In cele ce urmează vă vor fi oferite diferite surse de pe internet, care vă pun la dispoziţie literatură suplimentară şi detaliată, la tema „Eczemele“. (GERMAN!)

 

 

Metode de prezentare

Pe această pagină primiţi diferite propuneri pentru metodele de predare şi învăţare la temele „Eczemele“. Pentru realizarea acestora, trebuie să ai o sfera cât se poate de largă de oferte. Aceasta este suficientă pentru activităţi scurte, până la mărirea proiectelor. Pentru discuţii în sala de clasă şi pentru proiecte multimedia, mai trebuie alăturat încă ceva.

Singurele propuneri de metode sunt descrise la modul general, în cele ce urmează. Aici se numără conţinuturile, modurile de transpunere și variantele, dar şi necesitatea mediatorilor şi a timpului. Suplimentar, pentru fiecare metodă, vă stă la dispozitie o mână de ajutor care să vă îndrume (inclusiv foile de lucru şi textele).

 

Studiu de caz: Declanşarea ulterioară a eczemei
Conţinut şi scop
Puntea de legătură a temei este alergia la nichel a prietenei Thelmei. Materialele care pot duce la eczeme pot fi întâlnite în cele mai diferite medii: acasă, la şcoală, în timpul liber sau la locul de muncă. Cine ştie care sunt acestea şi unde pot apărea se poate proteja. Elevii trebuie să cunoască ce materiale provoacă eczeme, unde pot fi acestea întâlnite şi cum pot fi ele evitate, gândindu-se împreună la situaţii corespunzătoare întâlnite în realitate şi să alcătuiască în legătură cu acestea un studiu de caz.

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii (biologie, limba germană, informatică/administrarea afacerilor /prelucrare de texte)
- sunt posibile puncte de legătură internaţională

Variante
munca în echipă; posibil (digital) Story Telling în diferite variante (de exemplu poveşti scrise, Wiki, poveste cu imagini); opţional: schiţarea unui panou
Materiale/resurse
- texte corespunzătoare mediului de învăţare
- foi de lucru puse la dispoziţie;
Timpul necesar
- Timp de pregătire: 1 oră
- Timp de predare: de la 4 ore
- Analiza rezultatelor: 2-3 ore
Download

 

Experimente: Substanţe iritante vs. metode de protejare a pielii
Conţinut şi scop
Puntea de legătură a temei este alergia la nichel a prietenei Thelmei. Diferitele substanţe (alergeni, substanţe iritante) pot dăuna pielii şi pot duce la eczeme de contact (alergice, respectiv subtoxice-cumulative). Deseori, acestea pot fi evitate (printre altele cu produse de protejare a pielii). În urma unor experimente, elevii descoperă efectul dăunător ale substanţelor (puternic) iritante, cât şi efectele benefice ale metodele de protejare a pielii. Aşteptările elevilor privind rezultatele acţiunii i-au influenţat pozitiv.

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii (biologie, chimie)

Variante
Experimente efectuate în grup
Materiale/resurse
- texte ale modulului de învăţare
- diferite materiale
Timpul necesar
- Timp de pregătire: timp redus – până la 1 oră, timp mediu – de la 2 la 3 ore
- Timp de predare: 1 singură oră
- Analiza rezultatelor: timp redus – până la 1 oră
Download

 

 

 

Material didactic (imagini)

În această secţie vi se oferă material multimedia, care poate fi folosit la ore sau în cadrul unor proiecte în afara şcolii.

 

Material medical (imagini):
Eczemă-imagine marită, cu dermatoscopul, Eczemă la nivelul gurii, Eczemă la nivelul cefei, Eczemă la nivel ombilical, Eczemă la antebraţ , Eczemă a urechii, Eczemă a piciorului, Eczemă a ochilor, Eczemă a mâinilor

 

 

Modulul BTS

Aici primiţi informaţii suplimentare la tema „BTS“. Aici se numără conţinuturi amănunţite sub formă de link, cât şi propuneri şi îndrumări pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Mai departe primiţi materiale cu imagini corespunzătoare.

Modulul BTS
Material didactic puteţi descărca aici.
Propuneri pentru metodologia cursurilor găsiţi aici.
Imagini didactice puteți descărca aici.

Informaţii suplimentare

In cele ce urmează vă vor fi oferite diferite surse de pe internet, care vă pun la dispoziţie literatură suplimentară şi detaliată, la tema „BTS“. (GERMAN!)

  • Die Bundeszentrale für gesundheitliche Aufklärung (BzgA)
    bietet zahlreiche Informationen zum Thema sexuell übertragbare
    Erkrankungen an. Dazu zählen verschiedenste Informationsmaterialien zum
    Bestellen und zum Download im Bereich Aidsprävention und
    Sexualaufklärung: http://www.bzga.de/
    Die BzgA bietet ebenfalls eine Jugendhomepage (http://www.loveline.de)
    sowie einen Informationsdienst, der einen Überblick über Medien,
    Projekte und Maßnahmen zur Sexualaufklärung und Familienplanung bietet (http://www.sexualaufklaerung.de/) an.
  • Auch
    auf der Webseite des Robert Koch Institus, der zentralen Einrichtung
    der Bundesregierung zur Krankheitsverbreitung, -überwachung und
    -prävention finden Sie unter "Infektionskrankheiten A-Z" zahlreiche
    Informationen: http://www.rki.de
  • Studentisches Informationspotential zum Thema Sexualität für Jugendliche: http://achtungliebe.ch/
  • Pro Familia bietet ebenfalls Informationen zum Thema STD an (http://www.profamilia.de/article/show/939.html) und berät Jugendliche per E-Mail zum Thema Sexualität: http://www.sexundso.de



 

Metode de prezentare

Pe această pagină primiţi diferite propuneri pentru metodele de predare şi învăţare la temele „STD“. Pentru realizarea acestora, trebuie să ai o sfera cât se poate de largă de oferte. Aceasta este suficientă pentru activităţi scurte, până la mărirea proiectelor. Pentru discuţii în sala de clasă şi pentru proiecte multimedia, mai trebuie alăturat încă ceva.

Singurele propuneri de metode sunt descrise la modul general, în cele ce urmează. Aici se numără conţinuturile, modurile de transpunere și variantele, dar şi necesitatea mediatorilor şi a timpului. Suplimentar, pentru fiecare metodă, vă stă la dispozitie o mână de ajutor care să vă îndrume (inclusiv foile de lucru şi textele).

 

Investigare: Campanii pe tema BTS
Conţinut şi scop
Există numeroase campanii pe tema bolilor cu transmitere sexuală. Elevii trebuie să vadă exact, unde, cum, şi la ce boli cu transmitere sexuală trebuie să fie extrem de atenţi. În acest scop se va căuta pe internet şi se vor aduna/ investiga broşuri (în practici medicale), panouri şi spoturi publicitare. „Cele găsite“ vor fi cercetate, sortate şi discutate. Ce rezultă? Sunt, de fapt, numai teme cunoscute care sunt comunicate din exterior?

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii

Variante
muncă de cercetare şi discuţii de grup
Materiale/resurse
- conexiune la internet pentru investigare
- materiale pe care le-aţi găsit singuri
Timpul necesar
- Timp de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: 2 ore
- Analiza rezultatelor: până la 1 oră
Download

 

Analiză: Campanii pe tema BTS
Conţinut şi scop
Tema se leagă de activitatea 1. Numeroasele campanii făcute pe tema bolilor cu transmitere sexuală îţi atrag atenţia. Se strâng aceste campanii. Unele sunt reuşite, altele nu. Elevii formează un juriu, care analizează individual campaniile găsite pe tema BTS. Ei se gândesc la nişte criterii de evaluare (acesta este un pas decisiv) şi apreciază motivând campaniile adunate. La evaluare se poate lua sau se va lua în considerare şi filmul din poveste.

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii

Variante
sarcină de evaluare und discuţii de grup
Materiale/resurse
- conexiune la internet
- materiale pe care le-aţi găsit singuri
Timpul necesar
- Timp de pregătire: 1 oră
- Timp de predare: 2 ore
- Analiza rezultatelor: 1 oră
Download

 

Campania noastră pe tema BTS
Conţinut şi scop
Adolescenţii ştiu cel mai bine cum trebuie realizată o campanie, pentru a le atrage atenţia. Ei trebuie acum să conceapă în grupuri mici o campanie pentru a explica despre BTS. Tema (BTS în general, o anumită boală) şi modul de transpunere pot fi redate sau expuse. Activitatea poate fi realizată cu sau fără personaje aflate în competiţie. În şcoală se poate introduce un raport în care să apară rezultatele elevilor (oficiale sau parţial oficiale).

Implementare
- integrată în orele de studiu
- în combinaţie cu alte materii (biologie, limba germană,
artă, etică, informatică/administrarea afacerilor/ prelucrare de texte).

Variante
sarcină de organizare; munca în echipă; sunt posibile diferite variante pentru transpunere, de exemplu, proiectarea unui panou sau a unor fluturaşi, realizarea unei înregistrări audio-video, realizarea unui website, realizarea unei prezentări PPT.
Materiale/resurse
în funcţie de variantă este necesară dotarea corespunzătoare
Timpul necesar
- Timp de pregătire: până la 1 oră
- Timp de predare: de la 6 ore până la o zi de proiect
- Analiza rezultatelor: până la 1 oră
Download

Material didactic (imagini)

În această secţie vi se oferă material multimedia, care poate fi folosit la ore sau în cadrul unor proiecte în afara şcolii.

 

Material medical (imagini):
Gonoree: 1
Syphilis: 1, 2
Inflamația: 1
Secreție: 1

 

 

Generalitati despre piele

Pielea este cel mai mare organ al omului. Suprafaţa ei cuprinde în total aproximativ doi metri pătraţi. De aici nu este de mirare ca are şi o greutate însemnată: pielea cântăreşte în total 10 kilograme. Pe lângă asta are o construcţie destul de complexă: pielea noastră este constituită din diferite straturi, glande, receptori, vase şi artere. Toate aceste componente sunt necesare pentru ca pielea sa poată "funcţiona" corect. Pentru ca asta trebuie sa facă.

Pielea preia pentru om şi organismul său numeroase sarcini importante. Ea foloseşte ca şi protecţie dar şi ca organ de intermediere, reglează temperatura corpului şi este componentă a sistemului imunitar. Pentru a se putea adapta relaţiilor din interiorul corpului există aşa numitele mucoase, care îndeplinesc de asemenea importante funcţii de transport şi de protecţie. Pe lângă asta, cu ajutorul pielii putem să simţim şi chiar şi să comunicăm cu alţi oameni (intenţionat sau nu), dacă spre exemplu ne înroşim sau dacă ne încreţim fruntea de nervi sau dacă dintr-un anumit motiv ne facem pielea găinii.

Mai multe informaţii se află aici: Construcţia pielii şi funcţiile pielii.

Aşa cum ştim cu toţii, fiecare om are o altă piele. Asta se poate vedea de exemplu după tipul pielii respectiv după culoare dar şi după compoziţia pielii. Sunt oameni deschişi la culoare, sunt oameni închişi la culoare, unii au pielea uscată, alţii cât se poate de normală sau chiar grasă. Varietatea este imensă.

Mai multe informaţii se află aici: Tipurile de piele şi structura pielii.

Şi cu toate acestea pielea îndeplineşte aceleaşi funcţii pentru fiecare persoană în parte. Pe parcursul vieţii noastre de zi cu zi, de multe ori chiar oboseşte. Astfel ea are de-a face cu numeroase influenţe exterioare cum ar fi mizeria sau materiile iritante, dar şi proprii hormoni, cu predispoziţia ereditară sau cu stilul nostru de viaţă şi cu diferitele dispoziţii. Toate acestea pot influenţa pielea, îi pot face bine sau îi pot dăuna.

Mai multe informaţii se află aici: Factori de influenţă.

Aşadar, pielea noastră este importantă şi are multe de îndeplinit, dar şi multe de oprit. Deci suficiente motive pentru a te ocupa de propria piele şi de a o îngriji, pentru a rămâne sănătoasă sau pentru a se însănătoşii dacă la un moment dat nu îi merge bine. Şi acest lucru chiar nu este greu. Fiecare se poate îngriji să folosească tratamentele de curăţare sau de îngrijire corespunzătoare sau să îşi protejeze singur pielea, pentru ca celui mai mare organ al nostru să-i meargă cât se poate de bine.

Mai multe informaţii se află aici: Cum să ne purtăm cu pielea.

Construcţia pielii

Pielea noastră este destul de complex struncturată. Putem diferenția cu ușurință unele structuri ale pielii, trebuie doar să ne uităm atent; altele pot fi observate doar la microscop.

Cine îşi priveşte odată pielea, va constata că se pot diferenţia şi cu ochiul liber diferite structuri ale pielii. Această aşa numită structură macroscopică exterioară a pielii, este mult mai evidenţiată de exemplu la mâini sau la picioare. Palmele şi călcâiele sunt acoperite de o piele funcţională neacoperită de păr. Restul corpului este acoperit de aşa numita piele de câmp. Acolo creşte păr. Aceste diferenţe s-a constatat că sunt ereditare (transmise genetic).

Analizată la microscop, se pot vedea şi recunoaşte şi alte straturi ale pielii. Această fină structură “internă“ este denumită structură microscopică. Structura fină a pielii este formată din trei straturi care se pot recunoaşte doar la microscop. În fiecare strat se găsesc structuri celulare tipice, care au funcţii corespunzătoare.

Privită din exterior spre interior, pielea este formată din următoarele straturi:

  1. Epiderma (Epidermis),
  2. Derma (Corium),
  3. Hipoderma (Subcutis).

Fiecare strat de piele în parte are o structură proprie. Din piele se constituie din multe alte diferite componente. În aceste componente se numără de exemplu vasele sangvine, părul, rădăcinile acestuia şi diferite glande precum glanda sebacee sau glanda sudoripară.

Mai multe informaţii se află aici: Epiderma, Derma, Hipoderma.

Epidermă (Epidermis)

Stratul superior de piele se numeşte epidermă sau epidermis. Acesta reprezintă cea mai exterioară graniţă faţă de lumea de afară. În funcţie de regiunea corpului, ea este de grosimi diferite. Astfel poate să alterneze între 0,03 mm şi 4 mm. Şi vârsta, sexul şi obişnuinţele au o influenţă asupra grosimii epidermei. Cine aleargă spre exemplu adesea desculţ, are la picioare o piele mult mai groasă.

Epiderma se formează din Cheratocite. Cheratocitele sunt celule cornoase, care produc cheratina. Cheratina este cea care respinge apa şi cea care conferă pielii rezistenţă. Epiderma nu are vase sanguine, nervi sau glande. În partea de jos a epidermei se află melanocitele.

Acestea sunt celule care produc pigmentul pielii, melanina. Melanina este cea care dă culoare pielii noastre şi se îngrijeşte ca razele soarelui să nu ne ardă pilea, deci protejează pilea. Astfel razele UV sunt ţinute la distanţă, şi nu ajung la celelalte straturi ale pielii. În cazul în care ne expunem prea mult razelor solare, toate celulele epidermei pot fi atacate, şi pe parcurs pot deveni chiar maligne.

Derma (Corium)
Derma este un strat elastic al pielii, datorită faptului că este compusă din legături lejere ale ţesutului. Şi ea poate avea diferite grosimi în funcţie de zona corpului. Spre exemplu pleoapa poate avea o grosime a dermei de 0,3 mm, pe când în palmă şi la călcâie poate ajunge până la 2,4 mm.

Derma este străbătută de vase sanguine foarte fine, capilarele, care hrănesc atât epiderma cât şi derma. Capilarele sunt şi cele care se ocupă cu reglarea temperaturii (răcirea şi încălzirea) corpului.

La căldură acestea se depărtează şi astfel predau căldura. Când este frig ele se apropie. Astfel se îngrijesc ca acea căldură pe care o produce corpul să rămână în cea mai mare parte în corp.

În plus, în dermă se află rădăcina părului, glandele sudoripare, mirositoare si sebacee. Glandele sebacee sunt în general legate fiecare cu câte un fir de păr. Doar în ceea ce priveşte pielea ochilor, a pleoapelor, a buzelor, etc. glandele sebacee apar fără a fi dependente de firele de păr.

Palmele şi călcâiele nu au glande sebacee. Glandele sebacee produc sebumul care împiedică uscarea pielii şi care oferă pielii flexibilitate. În dermă se află de asemenea şi receptorii de durere şi receptorii simţului palpabil
Hipodermul (Subcutis)

Hipodermul este alcătuit din ţesuturi de legătură uşoare, în care sunt depozitate mici perniţe de grăsime. Funcţia lor este aceea de a izola corpul termic.
Acest strat este străbătut de mlădiţele fibrelor din dermă. Aceste fibre leagă pielea de ţesutul ce se află sub ea ca nişte benzi de fixare. În funcţie de cât de puternic s-au dezvoltat aceste benzi de fixare, se mişcă pielea pe "suportul" ei (spre exemplu pe spatele mâinii) sau poate să nu se mişte (spre exemplu sub talpă).
Acest lucru depinde de regiunea corpului de care vorbim. În funcţie de zonă, sub hipoderm se află musculatură, oase, cartilagii sau grăsime.
Înmagazinate în hipoderm se găsesc şi părţile finale ale firelor de păr şi receptorii pentru presiune şi vibraţii, aşa numitele corpuri tată - Pacini ÜBERSETZUNG FEHLT!
Hipodermul nu este la fel de gros sau de subţire pe toată suprafaţa corpului. În funcţie de cum obişnuim să ne hrănim sunt înmagazinate mai multe sau mai puţine celule de grăsime. Un ţesut al hipodermului fără celule de grăsime nu există. Acest ţesut este în acelaşi timp protector împotriva frigului, economiseşte energie şi este un tampon împotriva loviturilor.

În afară de asta tot la componentele pielii se numără şi unghiile, atât de la mâini cât şi de la picioare, dar şi părul capilar, care se numesc Componentele Pielii.

Lângă piele, aşa cum a fost ea descrisă mai sus, mai există şi o aşa numită mucoasă. Mucoasele îmbracă de fapt ceea ce este numit interior faţă de organele goale, spre exemplu intestinele sau gura. Mucoasa se întâlneşte şi la organele genitale. Astfel vaginul feminin este acoperit de o mucoasa lipsită de glande. Mucoasele, spre deosebire de pielea normală nu au nici stratificare cornoasă nici păr.

Funcţiile pielii

Pielea este cu aproximativ doi metri pătraţi (în funcţie de mărimea şi diametrul corpului) cel mai mare organ al omului. Cu cele aproximativ 10 kg ale ei este de asemenea unul din cele mai grele organe cu cele mai variate funcţii.

Cel care se gândeşte că pielea este doar pentru a ne înveli corpul, ca să spunem aşa, acela nu ştie despre ce vorbeşte. Pielea ca şi cel mai mare organ al omului este şi unul din extrem de importantele organe, pentru că ea îndeplineşte nenumărate funcţii pentru om şi pentru corpul său. Printre ele se număra următoarele:

 Pielea ne protejează de diferitele influenţe exterioare. Mehr... 

Funcţiile de protecţie ale pielii
Pielea noastră are o varietate de sarcini. Ne protează spre exemplu de diferite influenţe din mediul înconjurător, care nu întotdeauna ne fac bine. Ea ne protejează printre altele de frig, căldură şi radiaţii - în special de raze ultra violete (UV) - aşa numitele iritaţii fizice sau de materii chimice, cum ar fi cele cu care întreţinem curăţenia în casă sau cu care intrăm în contact la serviciu. În afară de asta pielea reprezintă un val de protecţie împotriva presiunii, a loviturilor sau a fricţiunii (efecte mecanice).
Ea împiedică intrarea în corp a microorganismelor sau a agenţilor patogeni. Mai departe ea se îngrijeşte ca noi să nu pierdem apa sau căldura din corp.

 Pielea are un rol în ceea ce priveşte sistemul imunitar. Mehr...

Apărarea imunităţii
De către piele sunt preluate şi importante funcţii din domeniul schimbului de materii şi a apărării imunităţii. Pielea are o valoare a pH- ului de 5,7 şi este de aceea uşor acră.
Prin acest aşa numit "haină acră de protecţie" pielea devine activă împotriva intrării a germenilor străini. În afară de aceasta există în piele o gamă întreagă de celule de apărare, care reacţionează asupra intruşilor.
Asta se poate observa spre exemplu în cazul înţepăturii unei insecte - înroşirea locului, inflamarea, mâncărimea sunt reacţii de apărare a acestor celule.

 Pielea reglează temperatura corpului. Mehr...

Reglarea temperaturii
Pielea dispune de diferite mecanisme de adaptare. Aici intervine şi faptul că prin circulaţia sangvină sprijină reglarea circulaţiei şi a temperaturii corpului. Astfel împiedică pielea prin emanarea transpiraţiei supraîncălzirea corpului (reglare termică).
Omul poate transpira până la 10 litri de sudoare pe zi. Odată cu aceasta se vor elimina şi minerale din corp. De aceea sudoarea este sărată. Prin această modalitate pilea reglează nu doar temperatura şi reţinerea apei, dar are şi o influenţă hotărâtoare asupra mediului (mineralelor) organismului nostru.

 Pielea este un organ senzorial. Mehr...

Pielea ca şi organ senzorial
Foarte important este rolul pielii ca şi cel mai mare organ senzorial al omului. Prin piele nu preluăm doar vibraţiile şi durerile. Putem de asemenea pipăi cu ajutorul pielii şi să percepem alterări ale presiunii sau ale căldurii.
Pentru toate aceste percepţii (spre exemplu căldură şi durere) există receptori diferiţi. Diferenţa hotărâtoare aici este aceea că te poţi obişnui cu diferite temperaturi, dacă trecerea are loc treptat. La iritaţiile de durere acest lucru este posibil doar în situaţii foarte rare. Acest lucru este de asemenea foarte important, pentru ca durerea să îşi poată păstra rolul de semn de prevenire.

 Pielea produce vitamine. Mehr...

Pielea produce vitamine
Vitamina D se transformă în piele în vitamina D3 (Cholecalciferol sau pe scurt Calciol) prin perceperea luminii UV-B. Această vitamină este pentru oameni foarte importantă pentru că se îngrijeşte de formarea oaselor.

 Prin piele sunt preluate sau înlăturate diferite materii. Mehr...

Organ de percepere şi de înlăturare
Pielea este şi un organ de percepere. Ea poate percepe atât materii bune cât şi rele. De-a lungul firelor de păr pot pătrunde până la cel mai de jos strat al pielii, materii dizolvate (lichide sau aerogene). Aşa pot de exemplu pătrunde în piele creme pentru îngrijire sau chiar medicamente sub formă de cremă sau alifii şi astfel să influenţeze în mod pozitiv starea pielii. Acest mecanism este de asemenea şi sursa prin care intră în organism diferite substanţe dăunătoare.

 Pielea serveşte comunicării şi reprezentării. Mehr...

Funcţie de comunicare şi reprezentare
Pielea nu are doar funcţii de protecţie ci îndeplineşte şi sarcini comunicative şi reprezentative. Pielea decide înfăţişarea noastră. Astfel unii oameni sunt mai închişi iar alţii mai deschişi la culoare, iar unii au pistrui pe când alţii nu.
Şi cutele pielii, liniile şi ridurile se ivesc în timpul vieţii şi sunt un semn clar al expresiei feţei. Putem deosebi riduri de râs de cele de griji şi necazuri, strâmbăm din nas sau ne încruntăm. Mai târziu apar ridurile ca urmare a îmbătrânirii pielii. În afară de asta pielea trădează diferitele stări de spirit.
Dacă ceva nu ne convine sau ne supărăm dintr-un anumit motiv, atunci faţa noastră se înroşeşte; sau suntem palizi atunci când ne speriem. Până şi renumita "piele de găină" arată că ne este frig sau că ne înfiorăm dintr-un anumit motiv.
Cu toate aceste apariţii pielea ne împărtăşeşte nouă şi celor din jur ce se întâmplă cu noi de fapt.

Pe lângă acestea şi mucoasele îndeplinesc unele funcţii importante pentru om. Glandele mucoase au de exemplu importante funcţii de transport (de exemplu de la corpuri străine). În acelaşi timp mucoasele formează o barieră, respectiv un val de protecţie împotriva influenţelor mecanice.

Tipurile de piele

Într-o foarte mare măsură pielea hotărăşte aspectul nostru.Aici se încadreazp atât tipul pielii cât şi pigmentul.

Fiecare om are o altă culoare a pielii. Este important de ştiut cărui tip de piele aparţii. În funcție de tipul pielii sunt necesare măsuri diferite. Tipul pielii (deschisă sau mai închisă) depinde de factorii ereditari (genetici).

Un dermatolog american a conceput această împărţire a tipurilor de piele in şase părţi, pentru a putea da recomandări mai bune ăn ceea ce priveşte protecţia solară.

Tipul 1
 

Însemne:
Pielea foarte deschisă, extrem de sensibilă, cu pistrui, ochi deschişi la culoare şi părul blond roşcat. Nu se bronzează ci se arde (chiar şi în zece minute neprotejate).

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
Să se evite statul la sore şi să se opteze pentru umbră(în special în timpul prânzului între orele 11 şi 15). Să se poarte pălărie care să protejeze corespuntător gâtul, să se opteze pentru o îmbrăcăminte adecvată şi să se poarte ochelari cu o protecţie de 100% faţă de razele UV. Să se folosescă cremele de protecţie solară(cel puţin 30 UVB) să se protejeze extrem de bine nasul urechile buzele şi gâtul

 

Tipul 2
 

Însemne:
Piele deschisă şi sensibilă adesea cu pistrui
Ochi şi părul deschise la culoare
Bronzare lentă şi adesea cu arsuri (neprotejat timp de 20 min.).

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
A se evita expunerea la soare şi să se aleagă lcurile umbroase(în special în timpul prânzului între orele 11 şi 15).
Să se poarte pălărie care să protejeze corespuntător gâtul, să se opteze pentru o îmbrăcăminte adecvată şi să se poarte ochelari cu o protecţie de 100% faţă de razele UV.
Să se folosescă cremele de protecţie solară(cel puţin 25 UVB) să se protejeze extrem de bine nasul urechile buzele şi gâtul

 

Tipul 3
 

Însemne:
Mittelhelle Piele de culoare medie, ochi deschişi sau închişi la culoare şi părul şaten; o bronuare rapidă şi simplă dar adesea cu arsuri ale pielii (neprotejaţi în 30 min.).

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
Să se evite expunerea la soare în timpul prânzului între 11 şi 15
Să se poarte pălărie şi ochelari
Să se folosescă cremele de protecţie solară(cel puţin 20 UVB) să se protejeze extrem de bine nasul urechile buzele şi gâtul

 

Tipul 4
  Însemne:
Pielea maronie prea puţin sensibilă
Ochii închişi la culoare iar părul şaten închis chiar negru
o bronzare a pielii rapidă şi durabilă şi cu arsuri ocazionale(neprotejaţi în 45 min).

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
Să se poarte pălărie şi ochelari
Să se folosescă cremele de protecţie solară de 20 UVB să se protejeze bine nasul urechile buzele şi gâtu

 

Tipul 5
 

Însemne:
Pielea închisă prea puţin sensibilă
ochii şi părul închise la culoare
arsuri rare(neprotejaţi în 60 min)

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
Să se poarte pălărie şi ochelari
Să se folosescă cremele de protecţie solară de 15 UVB
La mare şi pe munte să se protejeze bine gâtul şi nasul

 

Tipul 6
  Însemne:
Pielea neagră prea puţin sensibilă
ochi închişi şi părul negru
arsuri foarte rare (neprotejaţi în 90 min)

Măsuri de protecţie împotriva soarelui:
la mare şi pe munte să se poarte pălării şi ochelari de soare
să se protejeze bine buzele
Să se folosescă cremele de protecţie solară de 15 UVB
După o periodă indelungată în care pielea nu a fost expusă soerelui, există posibilitatea ca şi aceasta să se ardă.

Structura pielii

Fiecare om are o altă piele. În funcţie de structura pielii unui om, acesta trebuie să se poarte intr-un fel sau altul cu ea. De aceea este important să se cunoască propriile caracteristici ale pielii, ca spre exemplu a cumpăra şi folosi produsele de îngrjire care ni se potrivesc sau să avem parte de tratamentele corecte.

În orice caz ar trebui să mulţumim că pielea noastră nu este o armură rigidă. Pielea se schimbă în continuu şi se adaptează diferitelor situaţii ca un cameleon.În timpul pubertăţii ea este de exemplu foarte uleioasă sau grasă. Odată cu vârsta pielea se usuăcă. Starea individuală a pielii se poate schimba mereu şi nu se instalează odată pentru totdeauna.

În afră de acest aspect, starea pielii la aceeaşi persoană poate diferi de la o parte a corpului la alta. Putem avea spe exemplu o piele a feţei normală şi să avem mâinile uscate.

Pentru a ne putea aprecia mai bine pielea este de folos tabelul de mai jos. Aici se vor face în principiu diferenţe clare între pielea normală, scată sau grasă şi cea mixtă.

Piele normală
Pielea normală este dreaptă, rotalie şi are pori frumosi. Luciul grăsimea sau areale cu mătreaţă nu apar. Producţia de sebum, starea de umiditate, şi apariţia mătreţii sunt în balanţă una cu cealaltă. Pielea normală se întâlneşte d cele mai multe ori la persoanele tinere.
 
Pielea uscată
Pielii uscate îi lipseste grăsimea şi umiditatea din hipoderm. Pielea se umple de matreaţă şi este încordată. Ea are o înfăţişare tocită şi aspră, mai ales în zona obrajilor şi în jurul ochilor. Pielea uscată neavând elasticitate formează linii şi cute. Dacă pielea este foarte uscată se poate întâlni senzaţia de mâncărime şi pot apărea crăpături în piele.În special persoanele în vârstă au pielea uscată.
 
Pielea grasă/uleioasă
Pielea grasă are mai multă grăsime pe suprafţa ei, acest lucru fiind provocat de supra producţie a hglandelor sebacee. Ea este robustă, adesea cu porii lărgiţi, luceşte şi are o înclinaţie către punctele negre şi coşuri. Pielea grasă este mai des întâlnită la bărbaţi decât la femei.De cele mai multe ori se întalneste la adolescenţi şi la persoanele tinere.
 
Pielea mixtă
Pielea mixtă este în unele locuri uscată iar în altele grasă. La nivelul feţei pielea grasă are o înclinaţie de a fi uscată iar în zona ochilor şi a obrajilor ea este grasă, pe când aşa numita zonă T (nasbărbie frunte) este chiar uleioasă şi luceşte. Astfel diferitele zone necesită diferite tratamente. Acest tip de piele este celmai de întâlnit.

Mai multe informaţii se află aici: Cum să ne purtăm cu pielea.

Factori de influenţă

Ne purtăm pielea zi de zi peste tot cu noi în tot felul de medii, şi astfel o expunem unui număr de influenţe interne sau externe. Unele dintre ele nu au nici un efect asupra pielii, sau au un efect prea puţin sesizabil. Altele în schimb pot irita pielea sau pot sa provoace diferite boli de piele sau să intensifice o anumită boală deja existentă.

Este important de ştiut ce are influenţă asupra pielii noastre, pentru că doar aşa putem să ne purtăm corespunzător cu pielea şi să o îngrijim sau să ne protejăm de diferite pericole mai mari sau mai mici.

Scurt şi cuprinzător este prezentat în cele ce urmează, tot ce ne influenţează pielea, respectiv la ce anume reacţionează pielea noastră:

Anumite caracteristici ale pielii sunt ereditare. Mai multe...
Moştenirea
Felul în care arată pielea noastră este cât se poate de influenţat de ceea ce moştenim, deci geneti.

Aşa este de examplu decisă culoarea pielii; Dacă eşti predispus la anumite boli de piele, atunci şi anumite predispoziţii definitorii ce se moştenesc. Anumite boli de piele ca de exemplu Neurodermita la modulul de învaţământ „egzeme“ îşi au de multe ori cauzele în predispoziţiile persoanelor în cauză. Sau şi înclinaţia către acnee este mai nou de cele mai multe ori moştenită

Hormonii influenţează pielea. Mai multe...
Hormonii
Pielea este influenţată şi de hormoni.

Hormonii sunt materii mesager, care se formează în corp şi care sunt trimişi în corp pentru a pune în aplicare difeite schimbări şi de a controla anumite procese metabolice. Un exemplu pentru acest lucru ar fi hormonii sexuali. Ei se îngrijesc ca în anumite faze ale vieţii, ca de exemplu la pubertate sau în timpul ciclului de menstruaţie al femeii ca producţia glandelor sebacee să fie mai mare. Pielea devine mai grasă si stfel apar coşurile şi punctele negre.
Pielea reacţionează la iritaţii mecanice cum ar fi loviturile sau presiunile. Mai multe...
Iritaţii mecanice
Fiecare a simţit cel puţin odată ca pielea reacţionează la aşa numitele iritaţii mecanice precum loviturile sau presiuniile.

Cine nu a auzit de renumita "vâmătaie" pe care o capeţi atunci când te loveşti mai tare? Sau cine nu ştie că se formează cute pe piele, dacă spre exemplu purtăm haine prea strâmte? Prin fricţiune se pot forma pe piele băşicuţe.

Anumite materii pot irita pielea. Mai multe...
Materii care irită pielea

Es diferite materii care pot irita pielea atunci când ajunge-ti în contact cu acestea.

Chiar dacă pielea noastră incearcă să ne protejeze de ele, acest lucru nu se potriveşte mereu. Astfel anumite materii pot face rău pielii, prin dăunarea mantiei acre protectoare sau a celulelor epidermei. Aici se pot diferenţia materile care irită puternic sau slab pielea, aşa numiţii iritanţi.

La Materiile care irită puternic pielea, aceasta reacţionează instantaneu de la primul contact; spre exemplu la contactul cu acizi puternici, cu leşii sau cu dizolvanţi (iritanţi chimici) sau materii inflamabile (iritanţi fizici).

La Materiile care irită slab pielea aceasta reacţionează abea după contacte repetare, regulate cu diferitele schimbări ale pielii. Aceste este de exemplu cazul apei, săpunurilor, detergenţilor, uleiurilor/grăsimilor, dizolvanţi slabi, etc.

 

Mai mult, şi anumite materii ce se găsesc în cosmetice pot provoca diferite iriteţii. De aceea ar trebui să se acorde atenţie spre exemplu atunci când ne fardăm, ce materii conţin diferitele produse pe care le folosim. O listă a acestora se găseşte aici: > Link zu Inhaltsstoffen bei Kosmetik (im Aknemodul unter "Was können wir gegen Akne tun?")

Anumite materii pot provoca pielii reacţii alergice. Mai multe...
Alergeni
O următoare grupă de factori care pot dăuna pielii sunt alergenii. Alergenii sunt materii, care dizolvă o reacţie de supra recepţie, Deci când pielea intră în contact cu un alergen, ea reacţionează la acest lucru.

Aceasta se numeşte o alergie de contact. Penru a dezvolta o alergie(a se sensibiliza) trebuie să aivă loc o expunere repetată la acest alergen. Astfel cei care sunt predispuşi intră în contact ani de zile cu alergenul în cauză înainte de a dezvolta o alergie. Spre exemplu unii oameni sunt alergici la nichel care poate fi întâlnit în nasturi sau în diferite bijuterii, sau la diferite materii mirositoar din cosmetice, parfumuri sau detergenţi.

Clima şi poluarea au o influenţă asupra pielii. Mai multe...

Clima şi poluarea aerului

Şi clima are o inflenţă asupra pielii.

Vânt, frig, arşiţă, sau chiar şi soarele au un efect asupra pielii. Nu întotdeauna clima este un lucru rău pentru piele, dar uneori poate să îi dăuneze grav. Iarna spre exemplu pielea se usucă repede prin trecerea de la aerul rece de afară la cel uscat şi cald generat de mijloacele de încălzire din case. Sau razele solare, mai bine spus razele UV, pot avea un efect atât pozitiv cât şi negativ asupr pielii. Mai multe informaţii despre acest subiect pot fi citite într-un extra modul de învăţământ despre tema "Soare".
Pielea este influenţată de stilul nostru de a trăi. Mai multe...
Stilul de viaţă
În plus anumiţi factori ai stilului de viaţă pt ava o influenţă asupra pielii. Asta înseamnă că modul în care ne purtăm cu corpul nostru inflenţează aspectul pieliinoastre.

Spre exemplu pielea reacţioneză la modul de alimentare. Îi merge mai bine dacă ne hrănim variat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru anumitele vicii; pielea nu îndrăgeşte fumatul sau alcoolul. În rest se poate întâmpla ca pielea să îmbătrânească mai repede. Înafară de asta este important cum ne purtăm cu pielea noastră. Şi ea vrea să fie îngrijită. Atunci se simte şi ea bine.

Cum să te porţi cu pielea este o tema ce va fi dezbătută mai pe larg într+un alt capitol cum să ne purtăm cu pielea.

Pielea reacţionează la factori fizici cum ar fi starea de spirit. Mai multe...
Factori fizici

Pielea este de asemenea influenţată de anumiţi factori fizici.

Chiar şi pentru ea există o diferenţă dintre atunci când suntem odihniţi şi relaxaţi sau atunci când suntem stresaţi la maxim. În funcţie de cum te simţi, bine sau rău, pielea poate avea difeite reacţii. Dacă pielea este sănătoasă, acest lucru uneori chiar nu se observă. În cazul anumitor boli de piele, starea de spirit poate avea o influenţă cât se poate de puternică asupra pielii, dacă primim sau nu aşa numitul ghiont al bolii. Atunci pielea este mai sensibilă şi marchează mai pregnant, momentul în care la un moment dat nu ne simţim bine.

Cum să ne purtăm cu pielea

Pielea este cel mare organ al omului şi preia nenumărate roluri importante.De aceea fiecare ar trebui să-şi îngrijească pielea cât se poate de bine. Asta înseamnă o curăţare şi îngrijire propice şi o protecţie împotriva influenţelor care nu îi fac bine.

Un purtare corect cu pielea, atât cu cea sănătoasă cât şi cu cea bolnavă se bazează pe următoarele trei componente:

Pe primul loc se află curăţarea corespunzătoare a pielii, aceea a inlăturării miyeriei, al transpiraţiei sau al sebumului şi a materiilor dăunătoare. Mai multe informaţii se află aici.
Curăţarea pielii
Curăţarea pielii este importantă pentru a menţine pielea sănătoasă sau pentru a o reînsănătoşi.

Produsele de curăţare trebuie să îndepărteze miteria, transpiraţia şi sebumul de pe piele. În afară de asta ele înlătură celulele moarte(mătreaţa) şi se îngrijesc pentru reîmprospătarea continuă a pielii.
Dar produsele de curăţare pot duce şi la uscarea pielii, la înroşirea, iritarea acesteia sau la provocarea stării de mâncărime. Aceste reacţii nedoride ţin atât de produsul de curăţare folosit cât şi de modul de folosire al acestora.
De aceea ar trebui să se ţină cont de următoarele atunci când vine vorba de produse de curăţare:

Detergenţii sintetici, aşa numiţii Syndeţi, sunt pentru piele cât se poate de indicaţi. În opoziţie cu materiile alcaline ca de exemplu săpunul, acestea produc rar iritaţii ale pelii sau sentaţii de mâncărime, pentru că au o valoare neutrală a pH-ului (5,5), care corespunde pielii, pe când săpunurile conţin adesea o valoare a alcalinelor pH de 9 – 12.

În timpul curâţării pielii trebuie ca intotdeauna să fie luat în considerare propriul tip de piele. Pielea uscată are nevoie mai degrabă de produse de curăţare grase. Acestea înlocuiesc unii dintre acizii graşi, care în timpul curăţării sunt înlăturaţi. Pe o piele sensibila ar trebui să se folosescă produse blânde şi lipsite de parfum. Pentru o piele grasă sau pentru zona T unde este pielea mixtă sunt recomandate produsele din Syndeţi cu pH neutral.

Produsele de curăţare trebuie folosite în cantităţi mici şi să fie clătite bine. Cei care folosesc produse grase trebuie să se gândească la faptul că acestea nu înlocuiesc sau suplinesc efctele pe care le-ar avea o cremă corespunzătoare asupra pielii.

  Cela mai importante indicaţii despre curăţarea fiecărui tip de piele pot fi citite intr-un extra tabel.
Cele mai importante tertipuri despre curăţarea şi îngrijirea pelii pot fi citite în tabelul de mai jos. Aici sunt arătate produsele de curăţare şi îngrijire conforme fiecărui tip de piele, fie ea uscată, grasă sau mixtă.

Pielea normală
  • Dimineaţa şi sera trebuie să se cureţe faţa cu un lapte care să cureţe sau cu un syndet care mai apoi trebuie clătit cu grijă.
  • Pentru corp sunt potrivite săpunurile şi synteţii. Îngrijirea zilnică are loc cu o cremă care să menţină umiditatea. La temperaturi scăzute sau în locuri unde aerul este uscat este recomandat să se folosescă un produs bogat în grăsimi. Pe timpul nopţii sunt bine de folosit emulsii grăsimoase. Nu numai faţa ci întregul corp trebuie dat cu creme. Pielea trebuie protejată de contactele lungi cu apă, de apa prea fierbinte, de iritanţii chimici sau mecanici şi de soare.
 
Pielea uscată
  • Aici este vorba de aşa numita piele sensibilă.Pentru curăţarea feţei ar trebui să se folosească un lapte de curăţare cu un grad mare de concentraţie în ceea ce priveşte grăsimile.
  • Pentru curţarea corpului să se foloseasca deasemenea produse grase. Contactul cu apa să fie cât mai scurt cu putinţă,deci sunt recomandate băile uleioase în favoarea duşurilor sau a băilor simple. Îngrijirea ulterioară cu o emulsie bogată în grăsimi este foarte importantă. Şi pentru îngrijirea pielii feţei este indicat să se alegă produse bogate în grăsimi, care să conţină factori de menţinere a umidităţii. Protejarea pielii este cât se pote de importantă.
 
Pielea grasă/ uleioasă
  • La supra funcţionare a glandelor sebacee excesul de grăsime favoreză formarea punctelor negre. De aceea rolul produselor de curăţare şi de îngrijire este acela de a micşora volumul de sebum emis de glande, folosirea lor fiind recomandată. Exfolierea feţei –deci o curăţare dizolvantă este deasemenea recomandată. Băile uleioase sunt în acest caz cât se poate de nupotrivite.
  • Pentru îngrijire se vor folsi produse care conţin apă, care folosesc mai puţine emulsii care să îngraşe pielea şi mai multe loţiuni. Să se folosească cât mai puţine creme, altfel pot apărea coşurile şi erupţiile de la rădăcina părului.
  • Piele are puterea de a se regenera, totuşi să nu se uite a se proteja de soare.
  • În rest nu aste nici o altă regulă pentru protecţia pielii obligatoriu necesară.
 
Pielea mixtă
  • Pielea mixtă se formează atunci când porii care conţin glande sebacee elimină mult sebum, iar pielea dintre pori este uscată, şi ca aspect următor: distribuirea glandelor sebacee nu este egală pe toată suprafaţa pielii.
  • Pielea mixtă cere o ingrijire specială, şi adesea sunt necesare doua produse diferite. Părţile pielii care sunt uscate au nevoie de produse cu emulsii bogate in grăsimi(conţin mai multe uleiuri şi mai multe grăsimi decât apă), pe când părţile grase necesită produse cu emulsii mai puţin grase (conţin mai multă apă decât grăsimi şi uleiuri), pentru a favoriza închiderea porilor şi a împiedica apariţia punctelor negre.
  • Există produse de îngrijire care sunt special create pentru pielea mixtă.

   
Apoi urmează îngrijirea pielii, care oferă pielii grasinea şi umiditatea pierdute în procesul anterior, astfel încât să se păstreze acel stadiu ideal sau chiar să fie creat.  Mai multe informaţii se află aici.
Ingrijirea pielii
Şi îngrijirea corectă a pielii înseamna o piele sănătoasă sau vindecarea unei pieli bolnave sau iritate.

În alegerea produselor de îngrijire a pielii trebuie să se acorde importanţă tipului de piele(dacă e piele uscată sau grasă) şi regiunii corpului (spre exemplu pielea capului şi pielea mâinilor).

Pentru că în funcţie de tipul pielii şi de partea corpului aceasta poate fi diferită şi în consecinţă necesită produse diferite. Spre exemplu pielea are o cu totul alta structură pe pleoape sau pe faţă decât are pe braţe sau pe tălpile picioarelor.

Folosind produse greşite se poate schimba şi starea pielii la origine sănătoasă.

  Cele mai importante indicaţii despre îngrijirea fiecărui tip de piele pot fi citite in tabelul extra.

Cele mai importante tertipuri despre curăţarea şi îngrijirea pelii pot fi citite în tabelul de mai jos. Aici sunt arătate produsele de curăţare şi îngrijire conforme fiecărui tip de piele, fie ea uscată, grasă sau mixtă.

Pielea normală
  • Dimineaţa şi sera trebuie să se cureţe faţa cu un lapte care să cureţe sau cu un syndet care mai apoi trebuie clătit cu grijă.
  • Pentru corp sunt potrivite săpunurile şi synteţii. Îngrijirea zilnică are loc cu o cremă care să menţină umiditatea. La temperaturi scăzute sau în locuri unde aerul este uscat este recomandat să se folosescă un produs bogat în grăsimi. Pe timpul nopţii sunt bine de folosit emulsii grăsimoase. Nu numai faţa ci întregul corp trebuie dat cu creme. Pielea trebuie protejată de contactele lungi cu apă, de apa prea fierbinte, de iritanţii chimici sau mecanici şi de soare.
 
Pielea uscată
  • Aici este vorba de aşa numita piele sensibilă.Pentru curăţarea feţei ar trebui să se folosească un lapte de curăţare cu un grad mare de concentraţie în ceea ce priveşte grăsimile.
  • Pentru curţarea corpului să se foloseasca deasemenea produse grase. Contactul cu apa să fie cât mai scurt cu putinţă,deci sunt recomandate băile uleioase în favoarea duşurilor sau a băilor simple. Îngrijirea ulterioară cu o emulsie bogată în grăsimi este foarte importantă. Şi pentru îngrijirea pielii feţei este indicat să se alegă produse bogate în grăsimi, care să conţină factori de menţinere a umidităţii. Protejarea pielii este cât se pote de importantă.
 
Pielea grasă/ uleioasă
  • La supra funcţionare a glandelor sebacee excesul de grăsime favoreză formarea punctelor negre. De aceea rolul produselor de curăţare şi de îngrijire este acela de a micşora volumul de sebum emis de glande, folosirea lor fiind recomandată. Exfolierea feţei –deci o curăţare dizolvantă este deasemenea recomandată. Băile uleioase sunt în acest caz cât se poate de nupotrivite.
  • Pentru îngrijire se vor folsi produse care conţin apă, care folosesc mai puţine emulsii care să îngraşe pielea şi mai multe loţiuni. Să se folosească cât mai puţine creme, altfel pot apărea coşurile şi erupţiile de la rădăcina părului.
  • Piele are puterea de a se regenera, totuşi să nu se uite a se proteja de soare.
  • În rest nu aste nici o altă regulă pentru protecţia pielii obligatoriu necesară.
 
Pielea mixtă
  • Pielea mixtă se formează atunci când porii care conţin glande sebacee elimină mult sebum, iar pielea dintre pori este uscată, şi ca aspect următor: distribuirea glandelor sebacee nu este egală pe toată suprafaţa pielii.
  • Pielea mixtă cere o ingrijire specială, şi adesea sunt necesare doua produse diferite. Părţile pielii care sunt uscate au nevoie de produse cu emulsii bogate in grăsimi(conţin mai multe uleiuri şi mai multe grăsimi decât apă), pe când părţile grase necesită produse cu emulsii mai puţin grase (conţin mai multă apă decât grăsimi şi uleiuri), pentru a favoriza închiderea porilor şi a împiedica apariţia punctelor negre.
  • Există produse de îngrijire care sunt special create pentru pielea mixtă.

   
Ultima parte se bazează pe protejarea pielii. Aceasta foloseşte la împiedicarea apariţiei bolilor de piele şi trebuie să protejeze pielea de o eventuală înrăutăţire a stadiului în care vă aflaţi. Mai multe informaţii se află aici.
Protejarea pielii
Pielea noastră este inflenţată de diferiţi factori externi,care nu intotdeauna fac bine pielii. De aceea atât pielea sănătoasă cât şi cea bolnavă trebuiesc deopotrivă protejate de factorii externi.

Important este de exemplu protecţia faţă de razele UV ale soarelui. La fel este şi cu protejarea de materii cu care intri în contact la locul de munca (spre exemplu ca frizer), de materiile agresive ce folosesc întreţinerii casei şi de apă. Acest lucru poate fi facut prin purtarea mănuşilor de protecţie. Este important să ne protejămpielea şi în timpul liber. Cine spre exemblu face Windsurfing, nu trebuie să se protejeze doar de soare ci şi de apă, cel puţin la început chiar mai mult de apă decât de soare. La schi pe lângă prodecţia faţă de frig, vânt şi vreme rea importantă este şi o protecţie puternică faţă de soare. Extrem de sensibile suntpielea uscată, pielea copiilor şi cea a bătrânilor. Dar nu trebuie protejată doar pielea care deja are o problema sau a fost atacată de ceva, ci şi pielea normală sau sănătoasă. În final acest mediu trebuie să se pastreze pe calea cea dreaptă după posibilitate.

  Mai multe informaţii se află aici: Modulul Soarele. 

Pentru că pielea omului este individuală la fel ca şi omul în sine, este important ca pe duarta toturor acestor procese toate măsurile de protecţie să fie căt se poate de personalizate în funcţie de starea pielii (uscată sau grasă) şi de tipurile de piele (deschisă sau închisă).

Toate acestea sunt până la urmă importante nu doar pentru pilea sănătoasă dar şi pentru cea bolnavă. Pentru pielea sănătoasă ajută la menţinerea acestui stadiu de a rămân sănătoasă. Pentru piele abolnavă o astfel de protecţie este importantă pentriu a deveni dinou sănătos şi pentru a vindeca sau a ameliora schimbările pielii care dor sau care pur şi simplu incomodează.

  Cel mai bun lucru care se poate face spre exemplu în cazul acneelor sau a egzemelor, se poate citi mai pe larg în capitole destinate acestui domeniu. Mai multe informaţii se află aici: Modulul Acneea und Modulul Eczema
     
  Modulul "Piele şi soare" conţine de asemenea multe indicaţii despre cum să ne protejăm de soare: Modulul Soarele